La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis, în ziua de prăznuire a Izvorului Tămăduirii, expoziția de grafică cu genericul „Janus și Pythia”, a artistului plastic sucevean Anghel-Vasile Siminiuc. Un fin coregraf al desenului
Expoziția, care prezintă un număr de 46 de lucrări realizate în tehnică mixtă (parte dintre ele având în câmpul cromatic elemente compoziționale acoperite cu foiță de aur), îl readuce pe Anghel-Vasile Siminiuc în prim-planul vieții artistice sucevene.
Fin coregraf al desenului, Anghel-Vasile Siminiuc, pe care poetul Mihai Sultana Vicol l-a prezentat ca fiind un „permanent neliniștit”, valsează grafic cu simbolurile între cer și pământ, între Janus, divinitatea cu două fețe opuse, și prezicătoarea Pythia, preoteasa care mesteca frunze de dafin în sanctuarul lui Apollo din Delphi.
Fizionomii aflate într-o metamorfotică învolburare
Lucrările, care, așa cum remarca cineva la vernisaj, ar fi putut sta sub semnul avertismentului din filmele americane, care titrează, preventiv, că „orice asemănare cu realitatea este cu totul întâmplătoare”, exhibă o mulțime de chipuri, fizionomii aflate într-o metamorfotică învolburare.
Un puzzle alcătuit din figuri (mai mult sau mai puțin umane), amestecate într-o scenografie carnavalescă, chipuri pe care Simi, un adevărat magician în aglutinarea detaliilor, le surprinde într-un balans de stări și expresii contradictorii.
„Simț enorm și văz monstruos”
Aidoma lui Caragiale, care scria la fine de secol XIX „simț enorm și văz monstruos”, Simi, care oscilează între principiile socratice „cunoaște-te pe tine însuți” și „știu că nu știu nimic”, creează un spațiu favorabil reveriilor sale onirice provocând veritabile…diversiuni de limbaj.
De limbaj plastic, bine-înțeles, în care creionările sale frenetice, flagelante, m-au dus cu gândul la motto-ul de pe genericul unui blog pe care l-am accesat într-o noapte: „Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficțiunea. Ficțiunea e realitatea mea dusă la absurd”.
Simi „și-a schimbat stilul”…„dar năravul, ba!”
„Sufletul rănit al lui Simi – cum a remarcat Mihai Sultana Vicol, mângâind cu privirea această grafică reflexivă – a născut mărgăritar”.
Mărgăritar pe care autorul, așa cum a mărturisit la final, l-a văzut strălucind mai întâi în grafica unui…poet: Nichita Stănescu.
Și dacă una dintre admiratoare, Angela Zarojanu, prezentă la „acest eveniment oferit cu generozitate în Săptămâna Luminată” a spus că Anghel-Vasile Siminiuc „și-a schimbat stilul”, un alt participant la vernisaj a replicat: „Dar năravul, ba!”.
Năravul lui, de grafician cu subtilități volatile.
