„În ciuda apelului insistent la teorie, demersul lui Angelo Mitchievici este în primul rând istoric. El reia în amănunt, în acest prim volum, discuțiile din presa epocii și dovedește astfel concret existența inițială a unei «magme decadento-simboliste», dar și decantarea progresivă, mai ales după Primul Război Mondial, a simbolismului ca termen preferat, considerat mai substanțial și mai fertil. Angelo Mitchievici a vrut să demonstreze, și a reușit magnific, faptul că această epocă, poate conceptual incertă, dar sigur importantă artistic, trebuie nu numai revalorificată astăzi, dar și văzută la adevărata ei valoare, aceea de-a fi deschis din nou, după romantism, cultura română celei europene, chiar dacă deschiderea a fost una tardivă.
Altfel spus, nu numai «neaoșismul» trebuie acceptat ca un fapt de «creație românească», ci și aceste căutări, inițial poate nesigure, precum decadentismul și/sau simbolismul, pentru că au fost deschideri românești spre Europa”. (Sorin Alexandrescu)
„O cartografie detaliată a unui fenomen nu foarte mult frecventat de cercetările academice”
„Autor cu o certă înzestrare în câmpuri științifice convergente (istorie literară, istoria artelor, teoria literaturii, istoria culturii, comparatism literar și cultural), Angelo Mitchievici oferă o cartografie detaliată a unui fenomen nu foarte mult frecventat de cercetările academice de la noi: decadentismul manifestat în contextul modernității românești. Decadentismul se dovedește o hârtie de turnesol foarte activă, un revelator care permite detectarea fără greș a amplasamentului unor autori în raport cu fenomenele modernizării societății românești. Astfel, atitudinea față de decadentism transcende perimetrul literaturii și al artelor și devine relevantă ca ideologie, ale cărei repercusiuni sunt detectabile într-un plan mai general”. (Adriana Babeți)
„Decadența este recuperată ca un spațiu bine definit”
„Până la urmă, unde duce tot acest hățiș de fire, unul mai «pitoresc și mai melancolic» decât altul? Decadența este recuperată, după o serie incredibil de nuanțată de disocieri, enumerări, descrieri și treceri prin sitele criticii, ca un spațiu bine definit. Un fel de teritoriu vast, aparent divers, dar în fond cu tradițiile și regulile lui stricte, cu amprenta lui specifică și cu riscul manierizării, la fel ca oricare altul. Cine pătrunde în el e marcat definitiv și definitoriu”. (Ioana Pârvulescu)
Sursa: www.libris.ro
