Povestea fiecărui sat bucovinean începe cu veacuri înainte de Descălecat, dar contează, în ochii istoriei, abia după atestarea documentară, adică după schimbarea regimului de proprietate. Fără îndoială că fiecare vatră bucovineană a fost locuită încă din vremurile preistorice (dovezi: vestigiile arheologice și… folclorul), dar între obștile acelea îndepărtate și între obștile din vremurile atestării nu există nici o legătură, cum nu există legături, probabil, între generațiile din vremea atestării și generațiile de astăzi, din aceiași vatră de sat, știut fiind faptul că, de-a lungul întunecatului ev mediu, când singura avere a țăranului o reprezentau doar vitele sale, iobagii, numiți „vecini” în Moldova, pentru că au fost aduși din țările vecine (Cantemir), se tot mutau de pe o moșie pe alta, ba chiar și dintr-un stat în alt stat, fugind din calea opresiunilor, dar și din cea a agresiunilor armate.
Cu toate acestea, povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm (I.D.).
ANDREASFALVA.
Sat întemeiat, după 19 ianuarie 1785, când Consiliul Aulic de Război aprobă o contribuție pentru emigranții ceangăi, care vor construi 56 de gospodării, pe teritoriul satului Măneuți, „lângă râul Sucevii, în apropiere de Frătăuții Vechi, la nord de orașul Rădăuți” [1], ceangăii urmând să se ocupe cu legumicultura și cu creșterea vitelor, ambele ocupații fiind valorificate pe celebra piață rădăuțeană.
Ceangăii din Andreasfalva, „sau satul lui Andraș” [2], și-au întemeiat prima școală, încă din 1848.
În 1890, după ce mulți coloniști emigraseră, între anii 1880-1890, în Ungaria, fiind colonizați în mlaștinile de la vărsarea Tisei (Cisleithania), secuii din Andreasfalva, 360 la număr, îl aveau ca primar pe Kelemen ISTVAN, iar ca învățător pe Carol DOHI.
Biserica ortodoxă din Frătăuții Vechi (Andreasfalva), construită între anii 1877-1880, dar dată în folosință în 1883, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost slujită de parohul Petru BOCA, născut în 1843, preot din 1873 și paroh din 1884, de preotul cooperator Michail DOLINSCHI, născut în 1864, preot din 1893, și de cantorul Ioan URSACHI, născut în 1876, angajat în 1906.
Învățământul, la Frătăuții Vechi (Andreasfalva), se desfășura, în limba germană, cu 3 clase, din anul 1800, iar în limba română, cu 5 clase, din 1858, existând, din 1894, și o școală-filială, cu o clasă [3].
Încet-încet și într-o desăvârșită tăcere, satul secuilor dispare, ultimii etnici de dincolo de Carpați integrându-se, pentru totdeauna, în obștile cele mari ale Frătăuților și chiar a Măneuților.
[1] GRĂMADĂ, NICOLAI, Toponimia minoră a Bucovinei, vol. I, pag. 336
[2] IORGA, NICOLAE, Neamul românesc în Bucovina, Rădăuți, 1996, pag. 80
[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 122