Suceveanca Andra Roxana Mihalescu, cunoscută publicului după numele de artist, Tzwtzu, a expus la Galeria de artă Zamca. Tânăra a venit în fața sucevenilor iubitori de artă cu expoziția de pictură „Între lumi”.
Tzwtzu este artista nomadă care călătorește și pictează lumi. Vernisajul expoziției a avut loc miercuri, 6 august 2025, în prezența unui public numeros, care, participând la eveniment, a descoperit universul artistic profund, personal și introspectiv semnat de artista Tzwtzu.
„Această expoziție este mai mult decât o colecție de picturi, este o mărturie a drumului meu, a luptei, a bucuriilor și a durerilor care m-au format. Fiecare tablou spune o poveste, iar eu sunt recunoscătoare că pot împărtăși aceste povești cu voi”, a spus suceveanca.
Expoziția „Între lumi” poate fi vizitată, la Galeria de artă Zamca, strada Zamca nr. 17, Suceava, până pe 15 august 2025, între orele 9:00 – 17:00.
- Povestea unei nomade a artei: Tzwtzu
Impresionați de lucrările expuse pe simeze, am dorit să cunoaștem povestea unei nomade a artei, povestea artistei Tzwtzu. Așa am aflat că primul ei contact cu arta a fost foarte timpuriu. Își amintește vag cum desena cu cretă pe dinăuntrul dulapurilor mamei, acolo unde aceasta își ținea hainele de blană. Ani mai târziu, a regăsit acele urme de copilărie, urme de pix „și vise naive rămase imprimate în lemn ca un mesaj trimis din alt timp”.
De fapt, pentru Tzwtzu totul pare acum desprins dintr-un vis frumos. Un vis care s-a împlinit și datorită părinților ei, care au înțeles repede că în Andra arde o flacără artistică și au înscris-o de mică la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava. Aici a studiat pictura cu profesorul şi pictorul Vespasian Ionaşcu. Așa a început cu adevărat aventura tinerei cu arta. Andra a continuat studiile la același colegiu, apoi a plecat la Iași, la Facultatea de Arte Vizuale „George Enescu”, secția Artă Murală. La Iași, povestea Andrei Mihalescu a prins o turnură neașteptată: „un accident mi-a rupt clavicula și m-a oprit din a-mi termina lucrarea de licență. Nu puteam urca pe schelă, iar corpul meu cerea o pauză. Așa că am făcut exact asta, o pauză. Una care m-a dus direct în Londra”.
- Lucrarea „Regina Bucovinei” a fost donată Institutului Bucovina
Tânăra avea să înceapă un nou capitol din viață în capitala Angliei și a Regatului Unit al Marii Britanii. Londra a fost începutul maturizării ei, a fost orașul care i-a deschis orizonturi, dar a fost și „primul meu pas în povestea de nomad”.
A locuit un an la Londra, după care s-a întors în România pentru a-și încheia licența. După finalizarea facultății, a lucrat un an într-un studio de animație 3D din Suceava. Poate apropiații credeau că Andra și-a găsit împlinirea în acest job, doar că inima ei cerea altceva. Așa a pornit iar la drum, de această dată spre Italia: Milano, Bergamo, Crema. În toate aceste zone ale Italiei Andra a pictat cu sufletul plin, a lucrat la un proiect special, o casă-muzeu aparținând unui vizionar, un artist în sine, dar al modei și al machiajului.
Timp de 3-4 ani, s-a dedicat trup și suflet acelui conac. A pictat pereți de 5-6 metri înălțime cu scene inspirate din Renaștere, dar în stilul ei, fără proiector, fără trucuri, doar ea și mâna ei liberă. Vitralii, fresce, culori care povesteau. Ce sunt ele pentru Tzwtzu?
„Sunt, din punctul meu de vedere, opere de artă, nu doar pentru că le-am creat eu, ci pentru că am simțit că dialoghez cu maeștrii din trecut. Una dintre cele mai importante lucrări ale mele este <Regina Bucovinei>, o pictură de mari dimensiuni (200 x 100 cm), realizată în ulei pe pânză. În această lucrare am întruchipat o femeie arhetipală, o regină mitologică cu chip hibrid, jumătate pisică, jumătate șarpe, o ființă cu o privire pătrunzătoare, feminină, dar sălbatică. Îmbrăcată în port tradițional bucovinean, cu broderii cusute în răbdare și suferință, cu o basma roșie legată cu mândrie și o coroniță de flori adunate parcă de pe câmpurile copilăriei, <Regina> poartă pe spate aripi mari din frunze căzute, grele, atârnând, iar mâinile lipsesc. Tăcerea, lipsa de putere, durerea dusă în liniște, toate sunt acolo. Ea este simbolul femeii sacrificate, al celei care a dus greul fără să se plângă, al celei care nu a fost văzută, dar a fost acolo, regina unei tăceri universale”, ne-a explicat artista.
Ce drum a luat această lucrare remarcabilă sau, mai bine zis, unde s-a oprit din călătorie, ne-a spus chiar autoarea: „Această lucrare nu îmi mai aparține. Am simțit că trebuie să o întorc acolo unde îi sunt rădăcinile. Am donat <Regina Bucovinei> Institutului Bucovina din municipiul Suceava, în semn de respect și iubire pentru femeile din acest ținut și pentru strămoașele noastre care ne-au transmis puterea prin tăcere”.
Tzwtzu a pictat lucrarea „Regina Bucovinei” în jurul anului 2015, în aceeași perioadă în care a pictat și casa/muzeu din Italia, într-un proiect amplu de restaurare artistică. A simțit, atunci, spune artista, că ceea ce făcea nu era doar artă, ci un act de reîntoarcere la esență, la origine.
- „Despre alienarea profundă a sufletului”
De multe ori artiștii și nu numai descoperă că au mai multe pasiuni. Așa s-a întâmplat și cu suceveanca care pictează lumi. Nu a abandonat „prima dragoste”, pictura, dar, în paralel, a descoperit o altă pasiune, tatuajul. A urmat un curs de 6 luni în Italia, iar dragostea pentru această formă de artă a înflorit. În 2017, după ce a încheiat pictarea conacului în Italia, s-a întors la Londra, de data aceasta pentru a lucra într-un studio de tatuaje. Dar călătoriile sucevencei în lumi, între lumi nu s-a oprit. După perioada în care s-a întors simbolic acasă, în Bucovina, cu lucrarea „Regina Bucovinei”, viața a purtat-o departe de țară, prin multe schimbări, unele profunde, altele bruște. A urmat pandemia, în 2020, iar izolarea a scos la suprafață tot ce era adânc și nespus de artistă.
„A fost o perioadă în care am simțit că nu mai aparțin nicăieri. Nu mai eram nici dintr-un loc, nici din altul. Eram altceva. Și așa s-a născut seria de picturi cu aliens (n.r. extratereștri). Această colecție nu este despre science fiction. Nu este despre OZN-uri sau lumi îndepărtate. Este despre alienarea profundă a sufletului, despre acel sentiment de înstrăinare pe care îl simțim când nu mai recunoaștem lumea din jur. Am pictat extratereștri nu ca monștri, ci ca ființe vulnerabile, pierdute, blânde – niște alter ego-uri tăcute, care par să spună: și eu am fost rănit, și eu caut locul meu. Fiecare alien pe care l-am pictat este o formă vie a unei emoții pe care nu am putut să o spun altfel. Sunt fragmente din mine, poate chiar bucăți rupte dintr-un suflet rătăcit. Nu am vrut să-i fac frumoși. Nici înfricoșători. Nu mi-am propus să îi fac deloc, au apărut singuri, pe pânză, în liniștea dureroasă a pandemiei”, ne-a povestit artista.
- Reconectare
După ce a realizat lucrări mai întunecate, pline de emoții și trăiri profunde, Tzwtzu avea să pornească într-o nouă călătorie, în 2023. A lăsat Londra în urmă și a plecat în insula Gran Canaria, din Spania, „într-un colț de rai”.
Acolo, între mare și munte, între lumină și tăcere, tânăra a petrecut aproape doi ani în care s-a reconectat cu sine. Suceveanca spune că a fost o perioadă de relaxare profundă și de creație pură. Acolo au prins viață lucrări marine, sirene, scoici, valuri și fantezii acvatice, o altă lume, alta decât cea a extratereștrilor sau a picturilor murale.
Gran Canaria i-a fost „acasă!” temporar, dar una dintre cele mai vii, spune suceveanca. Din perioada petrecută în insula Gran Canaria, au rămas patru picturi speciale, care spun fiecare o poveste aparte. Sunt povești spuse de artistă, pe pânză: forme, culori, emoții, visuri etc.
Lucrarea „Prizoniera liniștii” reprezintă o sirenă surprinsă într-un pahar de tequila: „Am pictat-o în momentele de izolare, când tensiunea era mare, iar acest personaj simbolizează lupta dintre dorința de libertate și senzația de captivitate. O metaforă pentru liniștea care poate deveni o închisoare”.
„Chipul mării”, o meduză cu trăsături feminine, o ființă delicată și misterioasă, care pare să poarte cu ea tainele adâncurilor marine, „este un portret al fragilității și al forței ascunse în transparența vieții”.
„Venus, lumina infinitului”, o reinterpretare a celebrei picturi a lui Botticelli, „Nașterea Venerei”, „transpusă în universul meu, cu accente de eternitate și infinit. Această lucrare exprimă aspirația către frumos și nemurire, o celebrare a feminității și a luminii interioare”. Lucrarea „Celia” „reprezintă un portret plin de iubire și lumină al nepoțelei mele, o inspirație pură și o amintire vie a legăturilor care dau sens vieții mele”. „Aceste patru picturi sunt tot ce am adus cu mine din Gran Canaria, un colț de lume care m-a ajutat să mă regăsesc și să pictez dintr-un loc al echilibrului și al speranței. În vara aceasta, întorcându-mă către rădăcinile mele și către lumea pe care o port mereu în suflet, am pictat o serie de lucrări care îmi sunt foarte dragi. Acestea au fost o adevărată întoarcere la esență, la poveștile și oamenii locurilor mele natale”, a completat Tzwtzu.
- Lucrări reprezentative semnate de Tzwtzu
Suceveanca a realizat și în vara aceasta mai multe picturi, despre care spune că, fără îndoială, sunt cele mai vesele și luminoase din toată expoziția de pictură „Între lumi”, poate chiar din întreaga ei carieră de artistă: <Cântec pentru pământ>, o scenă plină de viață cu o femeie puternică alături de calul ei, un simbol al legăturii strânse dintre om și natură, dintre suflet și pământ; <Gardianul pășunii>, un portret al ciobanului cu berbecul și cele două oi, o imagine ce evocă răbdarea, grija și responsabilitatea față de viața simplă și autentică a satului; <Întâlnirea de dimineață>, o scenă vie, în care o femeie își întâmpină găinile, un tablou plin de bucurie și simplitate, ce aduce aminte de ritualurile mărunte care dau sens zilelor; Portretul pisicii mele <Elsa>, o creație foarte personală, cu ochii ei speciali, unul albastru și unul galben, care mă însoțește peste tot și care simbolizează iubirea și loialitatea ce mă țin ancorată în lumea mea, oriunde aș fi.
- O întoarcere către simplitatea care face viața frumoasă
Acum, în anul 2025, Tzwtzu spune că se află din nou într-un moment de tranziție. Încă pictează, încă visează… Artista a călătorit mult, a renunțat la multe, dar niciodată nu a renunțat la artă.
„După colecțiile mai întunecate, melancolice sau încărcate de emoții profunde, precum alienii din pandemie sau picturile inspirate din călătoriile mele prin Londra și Italia, aceste lucrări cu care am venit la Suceava aduc un suflu nou, plin de viață, bucurie și căldură. Mă simt ca și cum aș trăi într-o poveste, un basm colorat și plin de lumină, exact așa cum sunt și aceste picturi. O întoarcere către simplitatea care face viața frumoasă: legătura cu natura, cu oamenii dragi și cu micile momente de fericire care ne colorează zilele”, ne-a mai povestit Tzwtzu, pe care o așteptăm și cu alte expoziții acasă, în Bucovina.
