Analize românești

Sigur că în caz de victorie, indiferent despre care sport vorbim, la noi toată lumea e mulțumită, iar analiza ulterioară nu mai cautănod în papură, ci evidențiază doar aspectele pozitive, în cantități adesea incomensurabile. Pe la alții, chiar și după victorii confortabile, se scormonește după eventualele ezitări, erori, nepotriviri, pentru că în viitor prestațiile să fie încă și mai bune. Noi, chiar și când sportivul e clar depășit de adversari, uneori chiar de toți adversarii, îi găsim acestuia tot felul de circumstanțe atenuante: vremea, ora, alinierea planetelor, conspirații mondiale, blaturi ale arbitrilor, avionul, mâncarea, ceartacu gagica, apoi râul, ramul, care se știe că le sunt prieteni numai lor, „iar nouă dușmani ne sunt”, vorba poetului, ușor parafrazată. Bunăoară ieri, la canoe, acolo unde o medalie era ca și câștigată (și nu una oarecare, ci neapărat cea de aur, întrucât sportivul nostru obținuse deja cel mai bun timp încă din serii) am trăit cu toții drama necalificării, Cătălin Chirilă nereușind decât locul 5 în semifinala din care numai primii 4 mergeau în finală. Și a urmat analiza din studioul TVR, unde a venit și multiplul campion Toma Simionov. A fost apă caldă, iar Chirilă s-a antrenat numai pe apă rece de la Snagov. A bătut vântul din spate dreaptă, iar Chirilă n-a întâlnit în viața lui asemenea vânt! A fost presiunea psihologică, după ce Chirilă obținuse cel mai bun timp în serii! Domnu’ Simionov, zău, dom’le? Da’ când te suiai mata în barcă cu Ivan și timp de 5 ani, adică la două Olimpiade și 3 Mondiale, adversarii nu văadmirau decât fundul (pe bune!), pe ce ape vă antrenați? Nu tot pe aia rece de la Snagov? Și nu bătea vântul? Și nu era presiune la cap? Nu era mai simplu să ziceți că Chirilă ăsta a pierdut ca fraieru’? Și că s-a oprit din vâslit tot ca fraieru’, cu 80 de metri înainte de final? Și că a fost convins, ca un fraier ce este, că nu poa’ să-l bată nimeni, și atunci s-a bătut singur. Ca un fraier.