Anul 2010 a trecut greu pentru Agenția Națională de Integritate (ANI), cu scandaluri, lovituri de imagine și un blocaj de câteva luni, conturile secrete din străinătate ale miniștrilor, la descoperirea cărora președintele Cătălin Macovei se referea cu emfază încă din 2008, rămânând o necunoscută.
Totuși, în ciuda criticilor venite de pretutindeni, ANI a reușit, aparent inexplicabil, să obțină referiri pozitive din partea oficialilor Comisiei Europene în ambele rapoarte pe Mecanismul de Cooperare și Verificare date publicității la Bruxelles în anul care se încheie.
ANI a început anul zguduită de scandalul implicării președintelui Cătălin Macovei într-un episod de șantaj și filaj alături de doi foști jurnaliști, Sorin Roșca Stănescu, „Nașul” pentru apropiați, și Bogdan Chirieac, fost beneficiar de contracte cu statul. Problemele de credibilitate ale președintelui Macovei au fost soluționate greoi și nicidecum la vedere, ci în anonimatul unei „comisii de evaluare” formată din câțiva dintre membrii Consiliului Național de Integritate (CNI), forul care asigură independența operațională a Agenției.
Anul a început în forță la inspecția de integritate, în 2010 ANI declarându-l incompatibil pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, acuzat că în urmă cu șase ani a fost, pentru un timp, și primar, în primul mandat la Sibiu, și membru într-un consiliu de administrație al unei firme. Acuzația avea să fie însă infirmată câteva luni mai târziu.
Cazul Iohannis a fost întrucâtva un punct de cotitură în activitatea ANI, care a pornit, cu această ocazie, pe o nouă strategie de imagine. Iohannis a fost, la final de 2009, propunerea opoziției pentru postul de premier, post primit în final de Emil Boc, poziție în care a încheiat anul trecut cu un grad uriaș de vizibilitate. Strategia ANI de a se asocia, într-un fel sau altul, tuturor cazurilor aflate în atenția opiniei publice a continuat cu Cătălin Voicu, Antonie Solomon sau chiar Aurelian Șoric, comisarul de poliție de la Neamț care a șocat România cu mila sa pentru interlopi și pentru cămătari.
În toate aceste cazuri, ANI a părut să folosească aceeași metodă: anunțul despre anchetă venea la câteva zile după ce personaje precum Voicu, Solomon sau Șoric intrau în atenția publică și țineau primele pagini ale media pentru diferite scandaluri, urmate sau nu de anchete penale sau arestări. Investigațiile ANI nu puteau, în aceste condiții, să treacă nebăgate în seamă de opinia publică, iar vizibilitatea ANI era asigurată. În cele mai multe cazuri însă, rezultatele anchetelor nu au fost deloc favorabile instituției sau nu au fost cunoscute niciodată.
Ancheta ANI în cazul lui Iohannis a început în 23 ianuarie, deși un cotidian central, de altfel sursa autosesizării ANI, publicase un articol pe acest subiect încă din noiembrie 2009, perioadă în care Iohannis era puternic promovat de PSD și PNL, care-l propuneau ca premier în tandem cu Geoană sau Antonescu, oricare ar fi reușit să-l învingă pe Băsescu în alegerile prezidențiale.
Au urmat alte cazuri în care inspectorii ANI au verificat persoane publice importante: Adrian Minune, senatorii Eugen Nicolăescu și Sorina Plăcintă, deputatul Olosz Gergely sau chiar președintele PSD, Mircea Geoană, fostul contracandidat la funcția de președinte al lui Traian Băsescu. Anchetarea lui Geoană de către inspectorii ANI a apărut în plină campanie pentru alegerile din PSD, motiv pentru actualul președinte al Senatului să acuze public ANI de tentativă de a influența alegerile pentru conducerea formațiunii social-democrate.
A urmat „epopeea” Mircea Dinescu. Poetul a fost declarat de ANI incompatibil cu funcția de membru în Colegiul CNSAS, pe motiv că ar fi și acționar la câteva firme ale familiei. Dinescu s-a declarat scârbit de acuzații, a anunțat că nu contestă decizia și că așteaptă să fie revocat de la CNSAS, însă, în ultimul moment, s-a răzgândit și a depus contestația la instanță. ANI a continuat demersurile, cerând Senatului să-l revoce din funcția de la CNSAS, însă Dinescu avea să câștige, în primă instanță, ce-i drept, procesul cu Agenția.
Efervescența ANI, discutabilă din punctul de vedere al eficienței, a fost primită cu dublă măsură. Pe de-o parte, politicienii acuzau influențe și chiar comenzi politice, pe de altă parte, Bruxelles-ul lăuda instituția pentru activitatea sa prolifică.
Oficialii de la București nu au uitat însă de problemele de integritate ale șefului ANI, astfel că ministrul Cătălin Predoiu avea să opineze că Agenția ar trebui să funcționeze într-un climat de integritate perfectă și că reprezentanții acesteia ar trebui să facă „un mai mare efort de comunicare”. Câteva zile mai târziu, Comisia de evaluare a CNI, care a verificat incompatibilitatea și conflictul de interese în care s-ar fi aflat șeful ANI, Cătălin Macovei, dar și implicarea acestuia în scandalul cu Sorin Roșca Stănescu și Bogdan Chirieac, anunța că niciuna dintre acuzațiile la adresa lui Macovei – nici incompatibilitatea și eventualul conflict de interese în care acesta s-ar fi aflat și nici posibilele încălcări ale legii din partea acestuia, prin implicarea sa în scandalul stenogramelor unor discuții purtate cu foștii jurnaliști Chirieac și Roșca Stănescu – nu se confirmă. Conform rezultatelor anchetei, nici în cazul sesizărilor privind incompatibilitatea sau conflictul de interese și nici în ceea ce privește implicarea sa în scandalul stenogramelor Comisia nu a găsit vreo neregulă sau vreo ilegalitate.
A urmat ancheta ANI în cazul lui Antonie Solomon, arestat deja de câteva zile, și ea pornită de la presă.
Cei de la Bruxelles s-au lăsat impresionați, pare-se, de eforturile ANI, astfel că, în Raportul interimar privind justiția, au afirmat că ANI „a continuat rezultatele încurajatoare și în a doua parte a anului 2009, apărându-și consecvent, în instanțele de judecată, constatările”. CE afirma că activitatea ANI este una „apreciată”. Concluziile Raportului tehnic intermediar au fost primite cu bucurie la ANI, secretarul general al instituției, Horia Georgescu, declarând că documentul arată că rezultatele Agenției sunt „încurajatoare”. „Raportul CE privind activitatea Agenției Naționale de Integritate (ANI) arată, ca și cele precedente, că instituția noastră a făcut progrese reale, care acum au fost consolidate și extinse”, afirma Georgescu.
Pe cât de laudativă a fost Comisia la adresa ANI, pe atât a fost de critică față de CNI. Astfel, forul transformat de fostul președinte Nicu Marcu în instrument de albire a neregulilor vizibile ale lui Macovei avea să primească toate criticile, iar ANI mergea, optimistă, mai departe.
Au urmat verificări ale inspecției de integritate vizându-i pe șefii CNADNR, și ei aflați în centrul unui plin scandal mediatic la acea vreme, dar și controale la averile controversaților europarlamentari Corneliu Vadim Tudor și George Becali sau a faimosului primar de la sectorul 5, Marian Vanghelie.
Reacțiile celor anchetați spun foarte multe despre eficiența demersurilor ANI.
„Înțeleg că se fac tot felul de verificări, însă eu sunt liniștit, pentru că de acum un an și jumătate a anunțat verificarea mea”, a spus Marian Vanghelie în replică la demersul ANI.
„Am alte procese cu ANI acum, de incompatibilitate și de concurență neloială. Incompatibilitate între funcția de europarlamentar și cea de acționar la Avicola Iași. Probabil la asta se referă, nu știu. Eu sunt în Comisia de Agricultură la Parlamentul Europei și dețin acțiuni la Avicola Iași. Asta cred că e concurența neloială. Unde văd ei asta, nu știu. Probabil că aflu de acolo cu cât se vinde kilogramul de pui și îl pun în aplicare mai repede în România. Da, am primit o notificare, dar nici nu m-am dus. Am luat-o, am rupt-o în bucăți și am aruncat-o la gunoi”, a spus Becali.
ANI însă nu s-a oprit și a anunțat, după alte câteva zile, verificarea averilor și intereselor mai multor senatori suspectați de incompatibilitate după ce au primit derogări de la Comisia juridică din Senat, care le-a permis să ocupe, concomitent cu funcțiile de parlamentar, și alte poziții de conducere în instituții publice. Cei verificați în acest dosar au fost liberalii Mircea Diaconu, senator și director la Teatrul Nottara, și Paul Ichim, senator și șef de secție la un spital, alături de profesorul Mircea Cinteză, care și el este senator și, simultan, director de spital.
Fantomele trecutului aveau să urmărească ANI, care s-a trezit că tocmai avocatul Alice Drăghici, aflată în centrul unui imens scandal cu conducerea Agenției pe vremea când era membru în CNI, câștiga la Curtea Constituțională un important proces privind constituționalitatea legii în baza căreia instituția funcționa.
Furibund, ANI replica, anunțând pe surse, în presă, că șapte din cei nouă judecători ai Curții ar fi urmat să fie verificați de inspectorii de integritate. Acest lucru nu a fost însă niciodată confirmat.
Decizia din 15 aprilie a produs o undă de șoc la București, reprezentanții puterii căutând soluții pentru deblocarea activității ANI, atât de importantă pentru a obține un „raport favorabil” de la Bruxelles.
Deși președintele Băsescu a cerut rezolvarea problemei în zece zile, o nouă lege de funcționare a ANI, care să respecte și cerințele CE dar și decizia prin care Curtea Constituțională interzisese activitatea de verificare, control și constatare, avea să apară după câteva luni bune.
Actul normativ a apărut inițial ca un proiect de lege al Guvernului. A trecut prin Parlament, însă a fost radical modificat, motiv pentru care a fost respins de la promulgare de șeful statului. Parlamentul l-a revizuit dar, pe modelul Caragiale, nu a schimbat mai nimic, motiv pentru care președintele, care nu mai putea refuza promulgarea, l-a contestat la Curtea Constituțională. A venit o nouă decizie de neconstituționalitate, o nouă dezbatere parlamentară și, ca în povești, din a treia încercare, Parlamentul de la București a reușit să dea noii legi de funcționare a ANI o formă satisfăcătoare atât pentru putere, cât și pentru opoziție.
Perioada de hiatus în activitatea ANI nu a trecut neobservată la Bruxelles, oficialii CE comentând dur, fie prin ieșiri publice, fie în raportul intermediar pe MCV, lipsa de voință politică a puterii de la București în ceea ce privește funcționarea Agenției.
Deși aparent ANI și-a continuat activitatea, reclamând procurorilor diverși politicieni pentru fals în declarații sau declarând incompatibilități la aleșii locali, problema funcționării Agenției avea să fie lămurită de Traian Băsescu. În această perioadă instituția a fost practic desființată, „spre marea veselie a unora”, spunea președintele despre decizia inițială a Curții Constituționale în privința legii ANI.
În plin proces de „reparație” a ANI, Cătălin Macovei avea să iasă public și să anunțe că instituția are în lucru dosarele a peste o sută de parlamentari, „un sfert din Parlament”, în plină dezbatere în Legislativ a noii legi de funcționare a Agenției. După alte câteva săptămâni, Macovei revenea și anunța că anchetele inspectorilor au fost blocate încă din aprilie, de la decizia Curții Constituționale. O nouă declarație a președintelui ANI, în aceeași apariție publică, avea să lămurească ce urmărea acesta. Macovei a ieșit din nou și a anunțat anchete la miniștri, lăsând practic să se înțeleagă că ANI are ținte înalte, la care însă nu poate ajunge din cauza problemelor legislative. Teasing-ul dibaci al lui Macovei mergea chiar mai departe: sunt mai mulți miniștri verificați decât cei care nu au dosar la inspecție.
Până la final de an nu a apărut însă niciun rezultat notabil al anchetelor ANI trâmbițate de Macovei, deși noua lege de funcționare a instituției, un compromis între cererile Bruxelles-ului și decizia de neconstituționalitate din aprilie, a apărut la început de septembrie. După patru luni și jumătate, nu după zece zile, așa cum își propuseseră politicienii români.
O explicație pentru această întârziere avea s-o dea chiar ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Acesta afirma că este mai ușor să treci o cămilă prin urechile acului decât să faci o Lege ANI „conform CC și CE”.
Problemele de imagine ale conducerii ANI aveau să continue, paradoxal, chiar și în timpul pauzei în funcționare. Atât președintele Macovei cât și secretarul general Georgescu, foști angajați ai DNA, au fost audiați într-un dosar în care învinuit era Dan Diaconescu, o companie discutabilă pentru cei doi șefi de la Integritate, mai cu seamă în contextul unui dosar penal. Chemarea lor la DNA avea să aibă drept scop lămurirea modului în care din dosarul în care era anchetat patronul OTV a dispărut o probă, respectiv o înregistrare făcută cu un telefon mobil. Au dispărut atât telefonul cât și fișierul cu înregistrarea, lucru care, din nou, are foarte puține în comun cu integritatea pe care Macovei și Georgescu au fost numiți să o apere și să o reprezinte.
Finalul de an a adus ANI o nouă componență a CNI, care, după două ședințe, pare mai atentă și mai puțin părtinitoare față de conduita decredibilizatei conduceri a instituției. A adus însă și noi eșecuri, cel mai răsunător fiind pierderea, în primă instanță, a procesului cu Mircea Dinescu pe tema incompatibilității acestuia.
La ceas de bilanț, 2010 a trecut peste ANI fără ca instituția să reușească să se reformeze și să-și recâștige credibilitatea pierdută în fața publicului din cauza conduitei conducerii. Și fără să producă vreunul din cutremurele trâmbițate de președintele Macovei cam o dată pe an, de trei ani încoace – marile descoperiri de conturi grase ascunse în străinătate de politicieni români rămân în continuare așteptate.
