Simetria cu Roland Garros a fost stricată chiar de el, de marele Federer. Fiindcă mai ales acum, la prima sa înfrângere după un avantaj de două seturi, realizăm cât de mare jucător a fost. Și va fi, dar pentru un moment trecător nu mai este. Să ne întoarcem puțin la începutul anului. Chiar Tsonga, autorul acestei crude eliminări, anunța încheierea erei de dominare a lui Federer și Nadal. Elvețianul se mulțumea să spună doar atât: mai vorbim la vară. Se poate spune că amândoi au avut dreptate. Finala openului francez îi dădea previziunea peste cap lui Tsonga, ceea ce pare a-l fi ambiționat pe acesta, căci în sezonul pe iarbă și-a luat profeția pe cont propriu și i-a bătut și pe Nadal, și pe Federer. Mărturisesc că după această ieșire dezolantă din scenă a elvețianului am fost mai mult decât supărat. Am fost trist. În sinea mea, chiar dacă ar fi ajuns în finală, nu credeam că-l poate învinge pe Nadal. Deși Federer se încăpățânează să creadă că mai e posibil să câștige încă turnee de Grand Slam, declarație făcută chiar după înfrângerea cu Tsonga! Dar cel mai mare adversar al său nu e Nadal, ci timpul, pe care doar cucoanele se iluzionează că îl pot învinge. Tsonga este doar un accident de parcurs, Nadal rămâne obsesia sa. Ca exercițiu de imaginație, să ne închipuim cum ar fi arătat meciurile dintre ei, dacă vârstele lor ar fi fost inversate. Un Nadal îndreptându-se spre 30 de ani contra unui Federer cu 5 ani mai tânăr. Nu cumva lucrurile ar fi stat taman pe dos, iar retururile elvețianului ar fi fost necruțătoare pentru un Rafa cu tot mai mult plumb în picioare? Consecința ar fi fost că Nadal ar fi părut umanizat în fața ”robotului” Federer, așa cum de altfel i se spunea elvețianului când nu prea mișca nimeni în fața sa.
Culmea, cel care ar trebui să regrete cel mai mult eliminarea lui Federer este Nadal. Ca și la Roland Garros, ajutorul elvețianului ar fi fost esențial pentru păstrarea locului 1 ATP. Cu tot respectul pentru Tsonga, misiunea lui Djokovic pare acum mult mai ușoară. Simpla accedere în finală l-ar transforma pe sârb în lider ATP, iar ultimul act rămâne miză separată. Închei ca acum o lună: în toată povestea asta, Murray are și el ceva de spus?
