Asociația Magistraților din România consideră că, judecând persoane fizice sub aspectul legalității candidaturii, deciziile Curții Constituționale privind candidaturile pentru CSM sunt în afara competențelor acesteia și nu produc efecte juridice obligatorii, având caracterul unor hotărâri civile.
Asociația Magistraților din România atrage atenția că, prin deciziile Curții Constituționale 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, ale căror motivări au fost publicate ieri, 3 februarie 2011, Curtea Constituțională trece pragul competențelor sale, aducând o atingere gravă înseși supremației Constituției pe care trebuie să o garanteze și subminând grav principiul separației puterilor în stat.
Art.146 din Constituția României prevede, limitativ și exclusiv, competența Curții Constituționale în materie de control de constituționalitate. Art. 27 alin.1 din Legea 47/1992 adaugă la aceasta, peste prevederile Constituției, și hotărârile plenului Camerei Deputaților, hotărârile plenului Senatului și hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, lărgind sfera competenței Curții printr-o interpretare nepermisă a prevederilor art.146 lit.l din Constituție, care exclude, însă, adaosul la textul constituțional, singura modalitate în care acesta ar fi posibil fiind revizuirea Constituției.
În aceste condiții, considerăm că excede înseși ordinii constituționale aprecierea conform căreia pot fi atacate la Curtea Constituțională alte acte ale Parlamentului decât cele cu caracter normativ, neputând fi supuse controlului de constituționalitate actele cu caracter individual, cum este cazul celor două hotărâri ale Plenului Senatului asupra cărora s-a pronunțat Curtea.
O interpretare contrară ar fi de natură a pune Curtea Constituțională, un organism jurisdicțional constituțional, numit politic, în poziția de a exercita un supracontrol asupra tuturor hotărârilor Parlamentului, ceea ce, în condițiile democrației constituționale și a organizării statului în baza principiului separației și echilibrului puterilor în stat, este inadmisibil.
Astfel, art.1 alin. 5 din Constituție, invocat și în motivarea deciziilor Curții, stabilește că, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, din acest text pornind valențele a două competențe diferite, cea cu privire la controlul de constituționalitate, precum și cea privind controlul legalității, acesta din urmă fiind exercitat, conform art. 126 din Constituție, de Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Curtea nu a examinat niciun moment constituționalitatea celor două hotărâri ale Senatului, ci doar legalitatea unor candidaturi individuale, pronunțându-se în locul instanței aparținând puterii judecătorești și extinzându-și competența în afara legii.
„Considerăm totodată că, substituindu-se instanței de drept comun, Curtea Constituțională a abandonat și principii elementare de drept, consacrate de Constituție și de reglementările internaționale, ca dreptul la apărare și contradictorialitatea procesului, iar acest fapt este cu atât mai grav cu cât CCR se antepronunță, în cuprinsul deciziilor sale, cu privire la fondul unor litigii aflate în acest moment pe rolul instanțelor de drept comun”, arată AMR.
În același timp, AMR constată că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională obligă Senatul să reia procedurile de validare a membrilor CSM și să încalce, la rândul său, prevederile legii (art. 18 alin.4 din Legea 317/2004), validând individual membrii Consiliului Superior al Magistraturii, și nu lista cuprinzând magistrații aleși ca membri așa cum cere în mod expres norma legală.
În consecință, Asociația Magistraților din România consideră că, judecând persoane fizice sub aspectul legalității candidaturii, deciziile pronunțate de CCR sunt în afara competențelor acesteia și nu produc efecte juridice obligatorii, având caracterul unor hotărâri civile, care, urmând regulile constituționale, trebuie pronunțate de puterea judecătorească.
Curtea Constituțională subliniază – în decizia sa, luată cu majoritate de voturi în 25 ianuarie și publicată joi – faptul că având în vedere imperativul constituțional referitor la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, până la reluarea și finalizarea alegerilor pentru cele trei demnități (judecătorii Lidia Bărbulescu și Dan Lupașcu și procurorul Dan Chiujdea-n.r.) ce au atras viciul de neconstituționalitate, Senatul are îndatorirea constituțională să procedeze la validarea celorlalți membri aleși cu respectarea legii.
Atât propunerea de validare cât și validarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a respectării procedurilor de alegere, a îndeplinirii cerințelor legale pentru ocuparea respectivei demnități, precum și a interdicțiilor și incompatibilităților ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale.
Potrivit deciziei CC, toate aceste aspecte reliefează faptul că prin Hotărârea Plenului Senatului 53 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraților aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, trei se află la al doilea mandat, au fost încălcate prevederile art.1 alin.(5) din Constituție, potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Principiul supremației Constituției și principiul legalității sunt de esența cerințelor statului de drept, în sensul prevederilor constituționale ale art.16 alin.(2), conform cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”.
Hotărârea Senatului privind alegerea reprezentanților societății civile în CSM este neconstituțională, deoarece a fost dată fără verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor legale, în special a celor legate de interdicții și incompatibilități în ceea ce-l privește pe Victor Alistar.
Curtea Constituțională a admis, în 25 ianuarie sesizarea referitoare la Hotărârea Plenului Senatului nr.31 din 15 decembrie 2010 privind alegerea celor doi reprezentanți ai societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii (Corina Adriana Dumitrescu și Victor Alistar) și a constatat că respectiva hotărâre este neconstituțională.
Victor Alistar, unul dintre membrii CSM care ar urma să-și piardă poziția în urma deciziei Curții Constituționale, susține că CC a încălcat Constituția pentru că a cenzurat un act administrativ, respectiv Hotărârea 31 a Senatului, în condițiile în care acest lucru poate fi făcut doar de instanțe.
Victor Alistar consideră că decizia Curții Constituționale reprezintă, prin ea însăși, o încălcare expresă a Constituției, pentru că în fapt CC a făcut cenzura unui act administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 31/2010 a Senatului, „încălcând astfel în mod flagrant prevederile art. 126 alin (6) din Constituție, care prevede că cenzura actelor administrative se face de către instanțele judecătorești”.
„Deși unii membrii ai Curții își bazează raționamentul pe principiul «nimeni nu este mai presus de lege», Curtea face dovada că nu îl înțelege pe deplin sau, dacă îl înțelege, nu și-l asumă”, scrie Alistar într-un comunicat de presă remis, joi seară, agenției MEDIAFAX.
În ce privește motivarea deciziei CC nr. 54/2011, Alistar arată că aceasta nu conține în considerente niciun motiv de neconstituționalitate, ci reia aspecte de legalitate care sunt deja deduse judecății în cauza nr. 9228/2/2009 aflată în faza fondului la Curtea de Apel București, instanța fiind învestită cu analiza, prematurității sau a tardivității ori admisibilității contestațiilor depuse contra actelor administrative.
„Pentru a evidenția abuzivul situației, menționez că pe masa Curții s-a aflat și un certificat de grefă care confirma obiectul cererilor din cadrul dosarului, dar nici asta nu a contat”, mai scrie Alistar.
El precizează că la Curtea de Apel București se judecă cererea de anulare a actului de procedură al ANI, alături de cererea ANI și ANFP de anulare a actelor sale de suspendare din funcția publică în perioada 2004-2009.
„Pentru a nu se uita de unde a pornit conflictul reamintesc că tocmai pentru a evita să intru in situație de incompatibilitate m-am suspendat din funcția publică, prin acte administrative care sunt și în acest moment valabile, și a căror anulare ANI doar a cerut-o. Toate acestea după ce am cerut demiterea conducerii ANI în februarie 2009, pentru o serie de nereguli verificate și confirmate ulterior de Curtea de Conturi. Deși conflictul meu juridic cu ANI se află în instanță la acest moment, Curtea Constituțională a ales să dea câștig de cauză ANI fără să îmi solicite și mie punctul de vedere, și asta pentru că judecând o contestație inadmisibilă, nu avea procedură”, a explicat Alistar.
În opinia lui Alistar, CC și-a extins competențele în materia puterii judecătorești și și-a subordonat camerele Parlamentului în materia competențelor exclusive ale Parlamentului, comportându-se ca autoritate superioară de control și cenzură.
„Astfel, Curtea s-a comportat ca o instanță de drept comun în materia contenciosului administrativ, cenzurând pe criterii de nelegalitate acte administrative, iar pe fond s-a substituit competențelor exclusive ale Senatului de a verifica și aprecia cu privire la îndeplinirea condițiilor de către candidații pentru funcția de membri ai CSM din partea societății civile. Pe lângă performanța de a încălca printr-o singură decizie autoritatea puterii judecătorești și cea a puterii legislative, Curtea a încălcat și drepturile omului, prin încălcarea dreptului meu la apărare, dreptului meu de acces la justiție, a dreptului de a accede într-o funcție publică, toate garantate prin Constituție”, a mai spus Alistar.
El mai susține că și dacă va câștiga procesul cu ANI, mandatul său de membru ar rămâne revocat, în condițiile în care deciziile CC sunt definitive, nu pot fi recurate sau revizuite și sunt general obligatorii. Alistar precizează că, astfel, reținerea și soluționarea unei contestații inadmisibile pe rolul Curții a fost incorectă și pentru că produce efecte ireparabile.
