Ioan D., din Suceava: am 68 ani și sunt diagnosticat cu cardiopatie ischemică și fibrilație atrială cu ritm rapid de cca 4 ani pentru care mi s-a recomandat tratament cu Cordaronă. Totul a fost foarte bine până în urmă cu 3-4 luni când am avut din nou palpitații. Cardiologul mi-a scos tratamentul cu Cordaronă și mi-a recomandat să consult un endocrinolog. Eu nu prea văd care este legatură și de aceea am amânat acest examen. Credeți că este necesar?
Stimate domn, medicul dvs cardiolog a intuit o problemă reală și recomandarea este corectă. Deoarece conținutul în iod al Cordaronei (denumirea comercială a amiodaronei) este mult peste necesarul zilnic, respectiv 6 – 12mg/zi față de 0,15-0,25mg care este doza recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, efectele asupra glandei tiroide sunt frecvente și variate. Unele dintre acestea pot fi rezolvate fără să fie necesară întreruperea tratamentului cu Amiodaronă, altele necesită stoparea de urgență a acestei terapii, după un protocol prestastabilit pe care il veți găsi detaliat mai jos.
AMIODARONA (CORDARONE) . PRIETEN ȘI DUSMAN
Amiodarona este un antiaritmic larg utilizat în tratamentul tulburărilor de ritm supraventriculare și ventriculare, în special al fibrilației și flutterului atrial asociate cu boală coronariană (cardiopatie ischemică). Marele ei avantaj este că, spre deosebire de celelalte antiaritmice nu asociază un potențial proaritmogen semnificativ și nu are efecte inotrop negative, adică, nu scade forța de contracție a inimii, calități extrem de utile pacienților cu insuficiență cardiacă. Ea este utilizată în doze mici timp îndelungat fiind extrem de eficientă în prevenirea recurențelor de fibrilație atrială, așa cum s-a dovedit și în cazul pacientului Ioan D. După absorbție, amiodarona continuă să fie activă în organism încă cel puțin 100 zile, fiind stocată la nivelul țesutului adipos, miocardului, ficatului, mușchiului scheletic, tiroidei, de unde continuă să fie eliberată și după întreruperea tratamentului.
Amiodarona are însă și o serie de efecte adverse, severitatea lor fiind dependentă de doza zilnică administrată și de doza acumulată. Dintre acestea cele mai importante se referă la sistemul respirator, gastrointestinal, cardiac și tiroidian.
După cum precizam anterior, efectele tiroidiene sunt determinate de conținutul sporit de iod, materie primă esențială pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Deși pare paradoxal, furnizarea unei cantități mult mai mari de iod poate bloca tiroida, acesta fiind un mecanism de protecție al glandei, care are drept scop limitarea producției excesive de hormoni tiroidieni cu impact negative important asupra majorității aparatelor și sistemelor.
În unele situații însă acest mechanism este deteriorat, caz în care sinteza hormonilor tiroidieni nu este blocată și iodul adus de amiodaronă este utilizat, rezultând astfel HIPERTIROIDIA. Această situație, chiar dacă este diagnosticată la timp va fi destul de dificil de controlat deoarece după cum spuneam amiodarona este stocată în organism încă 100 zile de la întreruperea administrării, ceea ce înseamnă că tiroida va primi în continuare materie primă, respectiv iodul. În situații foarte severe, în care excesul de hormoni tiroidieni agravează tulburarea de ritm, îndepărtarea chirurgicală a tiroidei poate fi singura soluție. Mecanismele de apariție a hipertiroidiei sunt multiple, uneori distrugerea țesutului tiroidian de către amiodaronă cu eliberarea hormonilor tiroidieni stocați fiind cauza principală.
Hipertiroidia este caracteristică zonelor cu deficit iodat, precum Suceava Neamț, Botoșani, Iași. În zonele în care aportul de iod din apă și sol este suficient, amiodarona determină cel mai adesea HIPOTIROIDIE, prin blocarea completă a tiroidei, mecanism de protecție exacerbat. Această situație este mult mai facil de controlat, nu necesită intreruperea tratamentului cu Amiodaronă ci doar asocierea terapiei cu hormoni tiroidieni și urmărirea periodică ulterioară.
În concluzie, pentru evitarea unor complicații serioase care ar putea transforma Amiodarona într-un dușman redutabil, înaintea instituirii tatamentului este necesară aprecierea morfologică (echografic) și funcțională (TSH) a tiroidei. Existența nodulilor tiroidieni, a bolii Basedow, a antecedentelor de hipertiroidie reprezintă contraindicații pentru terapia cu Amiodaronă și sugerează alegerea unui alt antiaritmic.
Pacienții care deja sunt în tratament cu Amiodaronă, indiferent de starea lor clinică vor necesita evaluarea TSH-ului periodic, din 6 in 6 luni. Orice abaterea a TSH-ului înafara intervalului normal regăsit pe buletinul de analiză va fi urmată de examen endocrinologic pentru stabilirea conduitei ulterioare.
Claudia Miron,
Medic specialist endocrinolog
