Nu știu alții cum sunt, dar eu în ’86 am trădat. Prima dată parțial. Am sacrificat începutul finalei mondiale dintre Argentina lui Maradona și Germania lui Rummenigge. Împreună cu doi prieteni am considerat că trebuie să profităm de faptul că pensionarii cerberi din bloc stau cu ochii pironiți în alb-negrul televizoarelor, pe bulgari, desigur. În timp ce unul a rămas să țină de șase, am dat atacul final asupra vișinului din grădina blocului, altminteri păzit ca pe ochii din cap de vecinii tablagii. Apoi am mai trădat o dată… Când am schimbat rolurile cu amicul de la pază, noi, ceilalți doi, ne-am pus în aplicare planul perfid și ne-am retras tiptil către casele noastre, exact la timp pentru a-l vedea pe liberoul Brown cum deschidea scorul pentru argentinieni și apoi continua să joace cu umărul imobilizat într-o fașă, precum odinioară Beckenbauer, la vremea aceea antrenorul nemților. La pauză, am ieșit în balcon și l-am auzit pe amicul din vișin vorbind singur. A doua zi tot el a râs de cât de fraier am fost: se îndopase pe săturate în timp ce eu îmi pierdusem vremea cu un meci oarecare de fotbal. Așa susținea el, că orice meci începând din luna mai a acelui an era unul oarecare…
Mi-am amintit lucrurile astea deunăzi, în parcare, când m-am oprit să trag la poartă unor copii care băteau mingea la un bătător, evident. Pensionarii cu simțul proprietății socialiste acutizat s-au dus demult, nu mai e nici vișinul de pe vremuri, însă la doi pași este un cireș cu fructele agonizând. Jumătate dintre ele formaseră un covor de cireșe negre, în timp ce celelalte așteptau o boare de vânt ca să li se alăture. Uite că puștii din ziua de azi nu mai trădează nici fotbalul jucat pe maidan, mi-am zis. Am observat însă că mulți dintre ei îi invidiază pe fotbaliști pentru bani, mașini, case și femei frumoase. În ’86, că tot am amintit de anul acela, steliștii primiseră câte un Aro la mâna a doua pentru câștigarea Cupei Campionilor, iar în cenușiul vremilor copiii visau doar să scoale lumea în picioare pe stadioane, și asta nu la defilări. Acum, unul dintre puști, junior la Rapid, îmi spune că diseară se duce să ceară bani pe blog numitului Gheorghe Copos. Interesant nick!
