Amintiri din Comunism

Tot prin anii ’50, torționarii de azi, cei doi de la TV, au primit probabil, ca tineri locotenenți, locuințe de la ministrul Teohari Georgescu, cel de dinaintea lui Al. Drăghici. Erau tineri și frumoși și au condus cu mândrie revoluționară comunistă lagărele care adăposteau dușmanii poporului, tocmai pentru a-i feri de pedeapsa acestuia. Și vin acum niște derbedei cu microfoane, hristoșii mamii voastre!, și-i întreabă ce-au făcut. Dar dacă ar fi fost paznici la Majdanek? Acum erau trecuți în lumea sfinților demult, de foarte mult timp. Noi, creștini de toate felurile, întoarcem obrazul pentru a primi și al doilea pumn, eventual cel mortal. Așa a spus, după evangheliști, însuși Iisus Hristos. Mai bine am aplica cealaltă prescripție din Biblie: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dacă nu, să lăsăm Vechiul Testament celor în drept. Cu Noul Testament și cu Miorița, vorba lui Petre Țuțea, ne scuipă și ne fac toți țigani. Ură de rasă mai crasă cum nu se poate din partea Europei Occidentale și a poporului lui Hitler. Ce dacă suntem țigani români sau români țigani, suntem inferiori rasial? Suntem degenerați? Doamne ferește! Romii, indieni veritabili, stau liniștiți. India a trimis acum o rachetă spre Marte. Cei care se închină râului sfânt Gange își văd de treaba lor. Cei mai mulți savanți din SUA sunt indieni, un popor cu o civilizație de 8000 de ani. Așa se explică de ce romii noștri ne sunt superiori la IQ și alte calități intelectuale și de altă natură. Cine poate ghici viitorul? Mama a mers la o țigancă cu ghioc să-i ghicească nu știu ce. Bunica nu credea în superstiții, de altfel nici nu am prea văzut-o rugându-se în genunchi cu fața la icoana Maicii Domnului de deasupra ușii, aflată la răsărit, precum catapeteasma bisericilor, cuvânt drag mareșalului Antonescu sau lui Ică Antonescu. Catapeteasma neamului la răscruce de veacuri l-a adus pe salvatorul României, Ion Antonescu, la Jilava cu pălăria în mână. Ceaușescu nu a putut beneficia de o așa de frumoasă metaforă.
Tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnaraș, Chivu Stoica, Iosif Chișinevschi, Teohari Georgescu, Dumitru Coliu, Al. Moghioroș și, apoi, Ion Gheorghe Maurer și Alexandru Drăghici erau și ei români țigani, sau țigani fasciști, cum ne face marele popor rus, după ce am trecut ca tâmpiții Nistrul în război? Atunci trebuia arestat Antonescu. N-ar fi murit tata în fața Odessei, în satul german Gudendorf. Am citit cu ochii mei de copil actele originale trimise de pe front, cu o decorație. Ce făceau, în acel timp, tovarășii viitori conducători comuniști? Erau în vacanță la Tg. Jiu. Așa i-a tratat Antonescu și a fost împușcat, pe bună dreptate. Criminal de război. Nu știa el că, de sute de ani, urmașii traco-geților au pierdut toate războaiele? Ultimul l-a pierdut Ionel I. C. Brătianu, și e considerat cel mai mare politician român din istorie, el, bulgăroi cu ceafa groasă, vorba lui Eminescu, și nu Al. I. Cuza, româno-grec, dar nu fanariot. Ca și Iorga, de altfel. Caragiale, deși aromân sau megleno-român sau machedon, își căuta originea în Grecia. E adevărat că grecii, din cauza turcilor, au asimilat forțat toate naționalitățile.
Dar eu revin tot la vechiul birou politic, primul se pare, pe care l-am văzut pe peretele din dreapta al clasei a doua. Un personaj de altă naționalitate, pe lângă vreo alți șase (Pauker, Luca, Teohari, Chișinevschi, Coliu, Moghioroș, cel pe care îl cinstesc bucureștenii și azi prin piața și strada ce-i poartă numele), era și Maurer. Rămâneau doi români, Dej și Stoica, apoi și Ceaușescu, până după 1965. Ceaușescu, cu ascendența lui turco-tătară, putea fi trecut la alte naționalități. De fapt, și oltenii pot fi trecuți la alte naționalități, românii autentici, după Tudor Arghezi. Sigur, cu indienii lor.
M-am tot întrebat din 1952 până azi ce a putut să facă grupul deviaționiștilor de dreapta, în frunte cu tovarășa Ana Pauker, cu Iosif Chișinevschi, Teohari Georgescu și chiar Moghioroș, dar și, evident, cu Vasile Luca, care a ajuns direct în pușcărie, ei fiind nomenclaturiști crescuți și educați de Jdanov. Unde ducea dreapta lor? La Suceava nu a fost niciun deviaționist de dreapta, deși cominterniștii erau șefi peste tot. Din 1945, până cel puțin în 1964, securitatea cominternistă s-a luptat, pe lângă dușmanii (capitaliști și moșieri) ai poporului, cu rămășițele legionarilor. Oricine putea fi legionar, dacă decretau securiștii. Crimele individuale și colective de atunci au fost trecute în contul revoluției, iar torționarii care înjură și azi, unii, iar alții fac pe sfinții, au, pentru vindecarea rănilor și traumelor morale prilejuite de anii de slujbă la temniță, câte 60-100 de milioane de lei vechi pensie. În fond, și ei au stat zi de zi în temniță cu iubiții lor deținuți. Nu era ușor să bați zilnic și să înjuri de toți sfinții creștini, numai sfinții, nu și Creatorul, un bun universal. Și totuși, ei și-ar fi fi făcut datoria și la Majdanek, dacă le-o cerea partidul lui Lenin și Stalin.