Cine oare sunt așa-zișii revoluționari din Suceava? S-a tras vreun foc de armă? Nu. Informatorii securității cu brasarde tricolore pe braț au ocupat biroul fostului prim-secretar și balconul devenit tribună de luptă anticomunistă. Ultimul prim-secretar încă locuia în Suceava, secretarii, cu excepția celui de la agricultură fugit, se mișcau și ei printre falșii revoluționari. Mișcarea cu informatorii a fost pregătită undeva sus, la București, de marele maestru al tuturor combinațiilor, Silviu Brucan, căruia i-am citit Scânteia partidului de pe la 12 ani, permanent, până la 23 de ani. Fix la 23 de ani m-am oprit, la Botoșani. Peste câțiva ani am reluat lectura, sigur că selectivă. De fapt, din toată presa se citea Sportul și mica publicitate din ziarul România liberă. Acolo erau chenarele morților, unele felicitări și alte mici informații. În rest, baliverne. Toată echipa lui Brucan, în pulovere, făcea o așa-zisă revoluție în decembrie 1989. Românii tâmpiți, înarmați legal mulți și de Ceaușescu și de Brucan, militari și civili, s-au ucis între ei. După ce-l ținuse pe genunchi ani de zile, culmea cinismului, în sălile CC al PCR, marele maestru nu-l cunoștea pe viitorul prim-ministru. Cine ești tu? Parcă în istorie a mai întrebat cineva așa ceva. Faptul că din echipă făcea parte și răposatul Dan Iosif nu l-am aflat decât târziu.
Dar nu mai conta, bătrânii dușmani ai socialismului, Coposu, Rațiu și Câmpeanu au mâncat salam fără soia, bandiții! Poporul muncitor a mâncat și n-a crăpat, vorba cuiva, ci, dimpotrivă, și-a protejat organele interne de grăsimi și otrăvuri. Cine prindea, totuși, salamul cu soia. Gospodăriile de partid creșteau pentru blană nutrii. Au livrat statului, contra cost, carnea, din care s-a făcut și salam. Greșeala lui Ceaușescu este că nu ne-a trecut la carnea de câine, ca în China. Perfect comestibilă, putea hrăni poporul mulți ani. Dar, culmea, pe atunci nu prea erau câini vagabonzi. Îi putea crește și îngrășa gospodăria de partid, dar nu se știe dacă era rentabil economic, adică la diferența dintre prețul de producție și cel de cost.
De ce avea nevoie biata Republică Socialistă România nevoie de o așa-zisă revoluție? Am avut la 1821, 1848 și cam atât. Comuniștii cominterniști au venit cu viteaza Armată Roșie, care se grăbea spre Berlin. Numiții nomenclaturiști au făcut rapid o curățenie generală, cu armele vechi și noi, ciomagul, ranga, lanțul, bâta, în pușcăriile patriei care urma să devină democrat-populară. Marele maestru Brucan, avându-l alături pe învățăcelul lui destul de înaintat în politica bolșevică și postbolșevică, a decis că această frumoasă și primitoare țară cu multe neamuri ale lumii merita o mică pedeapsă: o nouă revoluție, de nuanță burghezo-democratică, conform învățăturii lui Lenin. Dar o revoluție adevărată, cu pistoalele mitralieră în funcțiune, la foc cu foc sau la foc automat. În câteva secunde, cele 30 de gloanțe de calibrul 7,62 mm zburau în direcția oricărui obiect în mișcare. Orice revoluție e făcută de revoluționari. Dar cine erau aceștia? Ofițerii și securiștii care stăteau în sediul CC și TV, cei care au tras în mulțimea contrarevoluționară din Timișoara, București, Sibiu, Cluj. În orașe precum al nostru, doar câte un grup de tineri, considerați vagabonzi, au mărșăluit pe la sediile PCR și securității, fiind opriți totuși de organe ad-hoc de ordine, formate din informatorii securității. Când au primit aceștia misiunea? Pe 21 decembrie 1989. Mult onorabila securitate a fost salvată tot de marele maestru. Nu atât îl durea pe el în cot de cei prezenți, ci de viața și onoarea, dar și pensia bătrânilor securiști nomenclaturiști. Revoluționarii informatori și securiști protestau în anul de grație 2011. La o televiziune de trei ori securistică, onorabilii mâncători de 80 de milioane de lei vechi pensie pentru 30 de ani în slujba epocii de aur, cu nerușinare specifică numesc deci această adevărată, clară, totală epocă a lor, cea de acum, epoca de tinichea. Chiar că-i de tinichea, cu bravi absolvenți de 8 clase primare care sunt analfabeți. În fond, țăranul român analfabet a creat genialele maxime și proverbe, cântece și alte bijuterii uitate în epoca de tinichea a manelelor. Dar oare cine conduce scumpa noastră patrie, în anii de grație 2011 și 2012? Guvernul? Parlamentul? Președintele? Patriarhul miliardar? Probabil a fost și el prieten al organelor de informații, acum ofițeri ai bravei armate române. Așa că, nestimați tovarăși, nu mai mâncați c…, vorba veche a țăranului român. Adică ați putea continua să mâncați, pofta bună! România noastră capitalistă e condusă tot de vechile organe de partid și de stat, sută la sută.
Pe 24 august trecut mi-am amintit de 23. 23 August 1944, eliberarea României de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie. Apoi Ceaușescu și savanții lui politruci au numit ziua de 23 august drept revoluție națională și socială, antifascistă și antiimperialistă. Unde sunt demonstrațiile de altă dată din centrul istoric al Sucevei, cu tribuna din fața Casei de Cultură? Se aflau acolo și tovarășii Bobu, Găină, Panaitiu, Iliescu, apoi Gârba, Ion Siminiceanu, Nicolae Morariu etc., corifeii partidului la nivel de județ. Despre portretele președintelui Ceaușescu nu mai vorbesc.
de Ioan Pînzar
