Amintiri din Comunism

Suceava era un șantier luminos al socialismului. Și centrul său civic chiar devenise frumos, cu două cofetării, o braserie ca la Paris, două restaurante, Central șiBucurești, cu barurile aferente, ca la București. Și a venit anul funest 2010 sau 2009, când conducerea capitalistă a urbei a decis să facă o parcare subterană exact pe locul unde era odată Palatul Cultural Român, lângă Casa de Cultură, dar și în acel spațiu verde cu pietre naturale și cu fântână arteziană, o grădină în miniatură, parcă de la Versailles, proiectată de arhitectul Porumbescu, cu aprobarea tovarășilor Bobu, Panaitiu, Găină și Iliescu, prim și secretari ai comitetului județean de partid. Pe atunci, prin 1965, nu ne avertiza nimeni că vor veni capitalismul și imperialismul, cu toate relele lor, deși noi știam că oamenii din Occident trăiesc mai bine și sunt liberi. Dar fiind tineri, aveam și noi libertatea noastră specifică. În acei ani, două grupuri de excursioniști din Suceava au rămas în Turcia. Unii au trecut Dunărea înot în Iugoslavia. Eu visam la barurile din Paris și la Cornul de Aur din Istanbul. Dar trebuia să construiesc societatea socialistă multilateral dezvoltată. Până la acei ani nici nu auzisem de drogurile capitalismului. Ziarele scriau și ne avertizau. Mai târziu s-au făcut filme celebre. Mafia italiană încă nu se ocupa de droguri prin anii 1950. Dar cu toate drogurile, capitalismul odios din acei ani a avansat onor material și cultural față de noi, lagărul socialist. Celebra mafie italiană a blocat accesul democratic al comuniștilor la putere în Peninsulă. Ei au obținut alungarea regelui, ceea ce e totuși ceva. Italia merita să construiască o societate socialistă multilateral dezvoltată, nu noi, țiganii balcanici, după părerea germanilor, veche de secole. Dar pe noi ne doare în cot de părerea germanilor și francezilor, mai ales acum, în prezentul capitalist.
Ne-a avertizat tovarășul Nicolae Ceaușescu despre multele racile ale capitalismului, dar nici în visele sale cele mai negre (dacă visa, treaz) nu putea concepe căderea epocii lui de aur și împușcarea de la Târgoviște. Ne-a lăsat un grup de tovarăși care lucrau în organele de partid și de stat, ce au realizat în câțiva ani ce au făcut fanarioții în o sută încheiată. Așa ne trebuie, vechea expresie a prietenului meu din tinerețe Sin Leiba Șloim, în Botoșaniul armenilor descălecători. A murit eroic, cel mai iubit erou al patriei, și ne-a lăsat singuri și bezmetici sub conducerea fiilor nomenclaturiștilor, nepoților ilegaliștilor, descălecătorilor de la Moscova pe uscat și în aer, români și neromâni, strănepoții la pătrat ai sciților și tracilor, slavilor și romanilor, dacilor noștri de pe Columna lui Traian, pecenegilor și cumanilor, hindușilor și tătarilor, pe care i-am românizat după metode secrete, ale unei limbi deschise tuturor idiomurilor lumii. De mult timp istoricii nu mai amintesc de ostrogoți, celebrii ostrogoți, care au ascuns în zona Munteniei pe la anii 300-400 e.n. un celebru tezaur din piese din aur, Cloșca cu puii de aur de la Pietroasa. Ostrogoții noștri, trib germanic, au dispărut în negurile istoriei, în șirul așa-ziselor popoare migratoare, care tot veneau în general din est și nord. Toți istoricii noștri, comuniști sau nu, au cam uitat de neamul cumanilor, pe care ni-i dă ca strămoși siguri un bătrân istoric contemporan. Despre ostrogoți însă, pe lângă studiul lui Odobescu, a scris o poezie George Coșbuc, Regina Ostrogoților, Amalasunda. Ea se recita la începutul epocii de aur de tinere învățătoare la serbări în comune. Cumanii au avut o organizație statală și pe ei îi moștenim, genetic chiar, aș zice.
Dar noi, eroicul popor român, am construit, după învățătura marxistă, comuna primitivă, comunism curat, sclavagismul, feudalismul, capitalismul, imperialismul (după Voronin), comunismul și retur, postcomunism, globalism. Am trecut noi, au trecut peste noi hoardele migratoare și avertismentul profetic al președintelui Ceaușescu ne-a ajuns: avem șomeri, avem oameni în mizerie (era tot poporul, mai puțin șefii, în epoca de aur), avem consumatori tineri de droguri, prostituție (cuvânt interzis în comunism, deși era și ea prezentă), avem miliardari bandiți dușmani ai poporului. Avem toate relele. Amin!