Cetățenii scumpei noastre țări, maghiari, germani și de alte naționalități, cum rostea apăsat cu gura și cu mâna dreaptă tovarășul Nicolae Ceaușescu, au început de mulți ani să uite de comunism. Acum, un președinte capitalist ar trebui să spună români, țigani, maghiari și alte naționalități evident, neînlăturând cu dreapta ceaușistă aceste naționalități. Nemții s-au cam dus. Alte naționalități au revenit din locurile calde. Ei spun că iubesc România cu plaiurile ei de dor, cu bogățiile ei naturale, cu aerul ei curat, după ce au dispărut fabricile care scoteau fum și alte gaze otrăvitoare. Chiar, ce este comunismul? O societate socialistă multilateral dezvoltată, cu cea mai avansată formă de democrație – democrația socialistă, unde bunăstarea oamenilor muncii creștea zi de zi, lună de lună, an de an, cincinal de cincinal. Ce-a rămas din epoca de aur? Au rămas metroul bucureștean, canalul vestit, blocurile cu toate categoriile de apartamente de pe cuprinsul țării, casa poporului, pe care fiii și nepoții activiștilor, informatorii și securiștii în persoană au transformat-o în sediul parlamentului. Niculescu-Mizil, Paul, are nepoată deputat, Dincă, Ion, fost general și secretar PCR are ginerele putred de bogat, capitalist de omenie, numai tovarășul Bobu Emil, fostul nostru prim-secretar, cel mai bun prim-secretar al Sucevei, dar nu și cel mai dur, fiind întrecut doar de tovarășul Stoica, ajuns țărănist și apoi, evident, capitalist, a rămas sărac și cinstit. Tovarășul Bobu n-ar merita o fată sau un nepot în parlament? O doamnă tovarășă precum Ghizela Vass are nepoții mari demnitari, care totuși era cominternistă și doar șefă de secție la CC pe probleme externe. Spionul trădător Ion Mihai Pacepa, și el un fel de cominternist, socotește pe bună dreptate că Gheorghiu-Dej a fost șeful partidului și al RPR-ului între 1952-1965. Perfect adevărat. Și cele două versuri ajunse populare, Anca, Teo și cu Dej/ Au băgat spaima-n burgheji, ne explică ordinea șefilor între 1944-1952. Normal ar fi fost ca condamnarea comunismului (îmi plac expresiile care se apropie de cacofonie, evitată de semianalfabeți de azi cu ajutorul conjuncției și) să fie făcută de un nepot sau nepoată ai tovarășei Ana Pauker. Nu știu dacă a avut copii. Soțul, Marcel, i-a fost trimis cu un bilet numai dus în Siberia, acolo unde a ajuns și soția lui Viaceslav Molotov, celebrul Molotov, provenit dintr-o familie seminobiliară, al cărui nume glorios l-au purtat pactul încheiat cu Ribbentrop, cocteilul antitanc și camionul pe care l-am văzut cu ochii mei prin anii 1950, în gara Dărmănești. Surprinzător este faptul că Molotov însuși nu a avut de suferit politic sau altfel din cauza asta. A rămas colaborator apropiat al lui Stalin, până la moartea acestuia. Se știe că bolșevicii pedepseau rudele până la gradul patru, dacă cineva era dușman al poporului. Soția lui Molotov a fost acuzată de spionaj, nefiind rusoaică. Dar atunci evreii din toată lumea spionau pentru Uniunea Sovietică. Evident, unii dintre ei. Nu se va mai întâmpla așa mult mai târziu, în epoca Brejnev.
Biologic, e normal să se uite de comunism. Se uită în primul rând ceea ce era mai rău. E o lege a selecției naturale, altfel indivizii ar deveni stresați prea mult, lucru explicat de însuși maestrul Freud, părintele psihanalizei, care de fapt nu vindecă adevăratele boli psihice, ci doar unele autosugestii ale comportamentului uman. Bătrânii activiști se duc, totuși, destul de greu în iad. Șefa acestuia, Talpa Iadului, îi aștepta încă din ianuarie 1990. Dar l-au fentat atunci, cu inteligența lor binecunoscută. Europenii, după darwiniștii sociali, inclusiv unii medici, ar avea în viitor o populație degenerată, asta și din cauza medicamentelor. Un nou război de 100 de ani ar rezolva multe, susțin în surdină mulți savanți. Foștii activiști merg deci înainte cu fiii, fiicele, ginerii și nepoții. Și merg bine în capitalismul plin de crize economice. Cu cât mai rău, cu atât mai bine, spunea Lenin cel foarte inteligent, care nu degeaba striga învățați, învățați, învățați! Sigur că Lenin era un purice față de titanii culturii ruse: Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Ceaikovski… Dar activiștii și securiștii noștri, după cum acționează în politică și economie, îi fac pe bieții români, săracii, care au dat tot înapoi ca racii, ca să-l parafrazez pe marele Eminescu, să regrete din tot sufletul lor pur anii epocii de aur. Asta și urmăresc marii maeștri ai hoțiilor și malversațiunilor. Bolșevicii din țările calde și-au trimis și ei, cu încredere, fiii pe istoricele noastre meleaguri. Aici se câștigă cinstit milioane de dolari.
Să revin la tovarășul Emil Bobu și la fetele și nepoții săi. E o mare nedreptate să nu construiască și ei capitalismul, în primul plan, cu demnitate și răspundere, cu milioane de dolari în bănci. Dar eu mă tem că tovarășul Bobu a rămas relativ sărac, cu pensia lui mai mare sau mai mică, iar copiii și nepoții sunt aidoma lui: comuniști cinstiți. Orice s-ar spune, au existat și încă mai trăiesc activiști cinstiți. Nu mulți, dar sunt, săraci și cinstiți. Au făcut tot ce le-a cerut partidul, dintr-o adâncă convingere. Au făcut școli de partid, au făcut mii de ședințe și mai ales n-au devenit bandiți capitaliști ca majoritatea colegilor lor și a securiștilor. Sigur că tovarășii bandiți capitaliști cred și ei în victoria finală a comunismului în lume. Nu se știe, nimic nu se știe, ce aduce viitorul… Toate se schimbă pe micul nostru pământ, în fond. Pe dealul Zamca, în 1957, plantam copacii, care azi sunt pădure. Am găsit atunci câteva scoici, care confirmau că aici fusese acea nebuloasă Mare Sarmatică, cu milenii în urmă. Bolovanii care trec pe lângă Pământ la distanță mare îl pot nimeri greu, el fiind prea mic, în fond, în zona noastră din galaxie. Dar unii mai mari îl nimeresc din când în când, după ce mai ard în atmosferă. Țăranii din Costâna aveau însă o altă expresie: unde a curs apă, va mai curge. Ea avea mai multe înțelesuri.
Amintind de tovarășa Ghizela Vass și de nepoții ei, trebuie să precizez că ea a fost
