Amintiri din Comunism

Cafeaua se bea, chiar dacă, de exemplu, tov. Panaitiu îl făcea cu ou și cu oțet pe secretarul orășenesc sau comunal de partid. Începea, evident, cu propaganda sau agitația vizuală. Panouri și lozinci sau cuvinte înălțătoare din opera tov. Ceaușescu și documentele de partid și de stat, angajamente concrete ale localității în depășirea tuturor obiectivelor. „Trebuie să vin eu să văd panourile voastre rupte și decolorate, dumnezeii mamii lor, ce facem tovarășe secretar, cum ne învață secretarul general? Avem obiective mari la nivelul județului: întrecerea socialistă pentru depășirea planului la toate obiectivele, pe primul plan la munca politică. Ce fac cadrele cu munci de răspundere?“ „Să trăiți, tovarășe secretar, da, tovarășe secretar general, să trăiți“ erau singurele cuvinte rostite foarte diplomatic de secretarul local, sau risca să se justifice, să dea exemple sau nume. Uneori secretarul rămânea la masă, într-un loc discret, alteori, dacă critica era severă, părăsea localitatea, îndreptându-se în altă parte, unde-l aștepta un secretar de partid care rezolva bine problemele politice, economice și sociale din localitate. La întoarcerea în Suceava șoferii auzeau multe, dar erau muți. Nici azi, dacă-l întrebi pe unul, nu spune nimic. Secret de partid și de stat. Servea și el partidul, patria și poporul, spre deosebire de categoria celor care după 1989 sunt numiți mari patrioți. Atât, mari patrioți, nu cominterniști, nu activiști care au benchetuit în epoca de aur, nu călăi din anii 1950-1960, șefi de pușcării, temniceri, activiști care răspundeau de distrugerea dușmanului de clasă. În mintea nu totdeauna îngustă a unor foști activiști de partid și de stat patrioți erau cei care erau fermecați de falsa independență a țării față de URSS. Armata Roșie, cum am mai arătat, era principalul inamic al lui Ceaușescu. Era singurul din Europa care se pregătea de război cu Armata Roșie, care-l ținea în postul de comandant suprem și secretar general și președinte. Plutonul de la Târgoviște putea acționa și în 1980, dacă alt Gorbaciov își lua mâna de pe fruntea conducătorilor țărilor socialiste.
Românii noștri, urmași ai geților, ilirilor, tracilor, dacilor și eventual romanilor, cumanilor, pecenegilor, slavilor și altor triburi migratoare, au muncit ca boii, în sensul pozitiv al cuvântului, adică cu multă hărnicie, în comunism, însuflețiți mai mult sau mai puțin de prețioasele indicații ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, bărbat între bărbați, viteaz între viteji.
Nu mai pot privi imaginile de la procesul tipic bolșevic la care a fost supus Ceaușescu. De fapt tipic stalinist. Acuzații lui Stalin își recunoșteau vina, pe când președintele Ceaușescu a negat mascarada de proces, pe care el totuși îl cunoștea din tinerețe. Criminalii naziști au fost judecați după toate regulile codurilor penale și de procedură. Când te gândești că acum criminali notorii, violatori, au parte de procese ultrademocratice, asasinarea lui Ceaușescu pare tot mai monstruoasă odată cu trecerea vremii.