Amintiri din Comunism

Economiștii din comunism și de după, cei tineri, știu contabilitate cât Nicolae Văcăroiu, care controlează executarea bugetului și găsește încălcări enorme ale legilor financiare, dar nu vine cu pușcăria după el, sau nu cere, cum făcea controlul financiar intern al consiliilor județene comuniste, pentru ca a doua zi să depui suma stabilită, pierdută sau delapidată. Oricum, dosarul mergea întâi la miliția economică, apoi la procuratură. Gheorghiu-Dej și chiar Ceaușescu au trimis în fața kalașnikovului mari delapidatori. Teoretic, aveai dreptul să contești un proces verbal, dar după ce plăteai pierderea. Te scoteau din casă cu tot cu copii, în numele umanismului socialist. Cei leneși plece unde vor, asta ar fi vrut ei, cei hoți la pușcărie în cea mai umană și superioară orânduire socială – comunismul. Ultima. Mai departe nu putea evolua omenirea. Se putea aștepta cel puțin sfârșitul lumii, un mare bolovan din cosmos sau inversarea mișcării Pământului în jurul axei sale, ceea ce n-ar fi fost prea grav. Din punct de vedere al gospodăririi bugetului, comuniștii aveau legi și contabili buni, pe care îi înjura uneori tovarășul Panaitiu, când auzea că nu se pot da bani din cauză că s-ar încălca legea. Cine să plătească? Să găsească soluții legale, conchidea el, să lase ochelarii de cal! Cam așa erau priviți de directori contabilii, ca ființe cu ochelari de cal. Unele principii financiare au rămas și după 1990 la nivelul unităților mici, școli, biblioteci, muzee, fără bani de protocol și fără premii.
Dar Curtea sau Camera de Conturi a tovarășului Nicolae Văcăroiu merge în gol, cheltuind și ea mari sume de bani inutil. Care minister, adică care ministru, secretar de stat, director general, director financiar etc. plătește banii aruncați pe apa sâmbetei, conform expresiei populare care ne trimite în trecutul țăranului român de naționalitate română?
Avem în prezent grupuri mai mari sau mai mici de români de altă naționalitate: trei italieni, 2 ruteni numiți de români în trecut în general ruși, mulți ucraineni ce-și spun huțuli, în rest aproape toate neamurile pământului, în frunte fiind urmașii hindușilor sau țiganii, apoi maghiarii, cu secuii lor, urmașii lui Gheorghe Doja cel viteaz. Toți sunt bine primiți, mai ales că primesc bani de la buget. Așa, ca să trăiască mai bine câțiva reprezentanți de-ai lor, pentru a-și conserva cultura și obiceiurile. Bani mulți, adunați la un loc, cât să mărești pensiile cele mici, ale celor care au lucrat câte 40 de ani în comunism, cu salarii tot mici. La ei se aplică strict principiul contributivității.
Acești șmecheri care papă banii bugetului în numele etniilor lor trebuie puși la muncă și lăsați fără bani. Și banii de la buget alocați de derbedeii din așa-zisul parlament tuturor partidelor, în numele democrației, trebuie tăiați. Vor partide, să plătească totul, inclusiv campaniile electorale, sediile cu prețul pieței etc. S-a creat o nouă clasă superpusă, vorba lui Eminescu, cu privilegii contrare sfintei constituții, copiată de niște oameni slabi de minte, vorba țăranului de origine română sau chiar de altă naționalitate. Toate teatrele și alte instituții de spectacole nu trebuie să primească niciun leu de la stat. Toți vagabonzii, actorii, cântăreții și maneliștii și alte categorii de așa-ziși oameni de cultură, făcuți în universitățile particulare, dar și în cele de stat, răsărite ca ciupercile după 1989. Ce să facem cu așa mulți tineri așa-ziși studenți, care sunt la nivelul a opt clase, după obținerea licenței la Mihail Kogălniceanu sau Spiru Haret sau Ștefan Gheorghiu? În America cea bogată statul nu dă un dolar celebrelor lor universități, inclusiv celor de stat. Au un sistem de atragere a fondurilor care constituie cam un buget anual.
Onor securiștii și mercenarii lor TV, unde se vorbește de funie în casa spânzuratului analizează acum acțiunile eroice din trecut în lupta cu dușmanii poporului de la Europa liberă, ale cărei emisiuni, ascultate și aflate de organe, te duceau cel puțin la spitale de nebuni. Acum însă o fac plângând pe umerii unor foști redactori, care nu se știe dacă erau cu dublă cetățenie, cum au avut polonezii ani buni. Săracul popor român, terorizat de cei care apărau doar țara și ființa lui națională, care calomniau realizările eroice ale socialismului. Desigur, totul este regizat de un fost informator. Mă întreb dacă nu cumva informatorii erau mai importanți decât înșiși securiștii, care își pierdeau timpul prin cârciumi, iar când venea tovarășul Nicolae Ceaușescu, dormeau cu o seară înainte în copacii de la Brădet, în apropierea Casei de Oaspeți a președinției din iubitul nostru municipiu. Ceaușescu spunea muncipiu. Sunt plânși, culmea ipocriziei, culmea culmilor, cei care au luptat împotriva regimului tocmai de cei care pe atunci slujeau cu devotament comunismul românesc. Redactorii eroi de la Europa liberă evident că nu știu sau nu le pasă în fața cui se spovedesc. Le spun eu: în fața diavolului, a Tălpii Iadului, vorba mamei. Și așa în Sfânta Scriptură scrie, după cum spun unele secte religioase, că Pământul nostru cel cosmic atât de albastru este condus de diavol, dușmanul de moarte al însuși Creatorului, care deocamdată are alte probleme de rezolvat.