Amintiri din Comunism

Prin 1957-1959, timp de doi ani, am învățat la Școala de Meserii din Suceava economia politică cu regretatul profesor Viziteu, atunci un tânăr absolvent chipeș, cu păr negru bogat, natural cu valuri crețe, parcă s-ar fi tratat cu drotul, adică fierul încălzit, ceva asemenea bigudiurilor femeiești, care le urâțeau atât pe tinere, cât și pe cele mai în vârstă. Celebrele bigudiuri au cam dispărut, după cum au dispărut demult și droturile pentru bărbați. Părul creț, natural sau nu, era la cinste în acei ani. Mulți tineri chiar își făceau părul creț, de fapt mai mult vălurit. Primul nostru președinte, tovarășul Ceaușescu, avea părul vălurit natural. Soția lui, doamna Ceaușescu, nu a folosit însă bigudiurile. Să revin însă la economia politică a capitalismului. Criza economică de supraproducție din 1929-1933 era denumită „depresiune economică”. Rețin și acum cele trei faze ale crizei capitaliste, așa cum le-am învățat: acumulare (dacă nu greșesc), depresiune și avânt. Deci abordarea marxistă era, în fond, optimistă. Mai târziu, la liceu, am reluat economia politică a capitalismului. Întrucât la școala de meserii se făceacam trei sferturi din materia de liceu, inițial s-a spus că se vor da diferențe, dar ministrul adjunct al învățământului de atunci, Constantin Prîsnea, botoșănean de origine, a schimbat tot sistemul în acest sens. Una dintre gazdele mele, ultraviciosul dispărut de mult nenea Poenaru, armean de origine, a fost coleg cu tatăl ministrului, de meserie zidar, cam bețiv, dar în Botoșani se bea mai mult vin. Eu m-am plâns lui de situația mea și el mi-a povestit cum a fost de față când s-a întâlnit viceministrul Prîsnea cu tatăl său, care-l lua de la început cu bolșevicule. Eu dispăream de frică, spunea nenea Poenaru, să nu vină după mine mașina neagră. Constantin Prîsnea a murit pe la 54 de ani, tatăl său mai trăind mulți ani.
Profesorul Marcus de la Liceul „Laurian” a analizat în multe ore esența economiei putredului capitalism: bani, marfă, bani, analiza făcută de însuși Marx, economist excepțional. Problema era cu exploatarea proletariatului. Aici apărea celebra plusvaloare, adică, după Lenin, productivitate. Proletarul își vinde forța de muncă, patronul capitalist vine cu bani, se face marfă, se vinde cu un preț care aduce plusvaloare, adică profit. Acest profit îl luau integral bandiții de capitaliști. Normal era, spuneau Marx și Lenin, ca plusvaloarea sau profitul să fie împărțit și la proletari. Deci munca lor era exploatată, ceea ce se întâmpla și în comunism, conform fondurilor de acumulare, care includeau și plusvaloarea muncitorilor, e adevărat, uneori fără plusvaloare.
De la prof. Viziteu, la Suceava, am auzit despre cele trei faze ale crizei economice ciclice a capitalismului monopolist, cum a spus Lenin. Ele erau acumularea, depresiunea și avântul, după cum am amintit mai sus. Și acum suntem în nefasta criză capitalistă, în faza depresiunii. Mai târziu, tânăr fiind și frecventând mai des cârciumile, mi-am fost amintit de criza capitalismului, asociind-o cu cea a celor ce beau mai mult alcool decât trebuie. Acumularea era de obicei seara, depresiunea sau mahmureala era a doua zi până pe la prânz, după care urma avântul, adică din nou la cârciumă.
Dar ce mai fac bandiții de imperialiști bancheri de peste ocean, care prin 1950 se numeau Rockefeller, DuPont și Morgan. Banca lui Morgan a primit o mare sumă de la guvernul american, fiindcă a rămas fără bani. Comunismul în Rusia și celelalte țări est europene a murit de moarte naturală. E vorba de legile lui Darwin, colectivismul e o iluzie. O altă iluzie, tot datorită darwinismului, este religia. Îmi place religia hindusă, în care sunt venerați mii de sfinți, inclusiv râul sfânt Gange, în care se spală și indienii, și animalele lor, în care aruncă cadavrele și cenușa lor, în care își fac nevoile și din care beau apa și sunt sănătoși tun. Imunitatea e ca la strămoșii noștri din perioada postprimatelor. India are leprozerii , unde se moare, normal. S-a ocupat de un asemenea stabiliment Maica Tereza, o albaneză cu un curaj deosebit. A fost și ea imună la toate miliardele de microbi și bacterii care rezolvă într-un fel problema pusă de clericul savant Malthus. India trăiește cu zeii ei. Ce-ar fi făcut oare acolo un regim comunist precum cel de la noi? Se lupta cu toți zeii Indiei? Nu se putea.
Tovarășul Ceaușescu, din păcate, nu aplica mecanismele economice capitaliste și socialiste, bazate pe principiul bani-marfă-bani. Nici Stalin nu l-a aplicat în URSS, cu stahanoviștii lui și cu întrecerea socialistă. Am mai spus că acest principiu de aur al oricărei economii, chiar și comunistă și centralizată, este să-l respecți. Investești bani, pe baza planului cincinal și al celor anuale și faci marfă, iar aici apare plusvaloarea sau profitul urmărit strict de patronii dușmani ai clasei muncitoare. În final, trebuie să-ți asiguri vânzarea în totalitate a mărfii cu profit. Aici urma procesul exploatării. Dacă bandiții Rockefeller, Morgan, DuPont, dar și Bill Gates cu Microsoft-ul lui, ar fi dublat salariile muncitorilor, profitul ar fi fost mai mic și capitaliștii nu ar fi avut averi personale de zeci de miliarde de dolari. Oricum, muncitorii și specialiștii aveau salarii foarte mari, datorită productivității ridicate. Comuniștii planificau totul aiurea. Se investeau bani, se făcea marfă, dar multă nu se vindea. Pe lângă asta, productivitatea era zero. Adică la un leu investit, în final câștigai 70 de bani. Plus stocurile nevândute. Funesta întrecere socialistă deregla complet sistemul de aur al oricărei economii. Economiștii noștri confundă cuvintele depresie și depresiune. Primul definește o boală, de care au suferit Vincent van Gogh, Hemingway, Virginia Woolf și alți artiști. Depresiune are, între altele, și accepția de criză economică.