Amintiri din Comunism

Trebuie să recunosc că îmi păstrez opiniile din tinerețe: pensionarii sunt o plagă a societății noastre. În alte țări încep călătoriile pe glob, babalâcii. Drace, ar fi exclamat generalul din romanul Toamna patriarhului, asta e chiar moartea, când l-a vizitat prima dată. Îmi păstrez și toate opiniile din copilărie și adolescență. Dacă citeam Scânteia partidului, cu redactorii ei celebri, între care și Silviu Brucan, toți imbatabili cominterniști, prieteni ai măreței Uniuni Sovietice, ai generalissimului Stalin și ai tancului T34, care a mers de la Stalingrad și Kursk până la Berlin. Și putea merge mai departe, dar a murit la timp F. D. Roosevelt, care ar fi lăsat toată Europa occidentală, colonialistă, în seama lui Stalin și a marelui popor rus. Președintele Truman era, evident, dușmanul popoarelor, ațâțător la război, cu doctrina lui militară și războiul din Coreea. A venit însă Eisenhower și propaganda comunistă l-a luat însă în colimator, cum se spune în limbajul oral, pe celebrul pe atunci secretar de stat John Foster Dulles. El a creat pactele militare ASEAN, în Asia, cel de la Bagdad, care a rezistat până în 1956. Doctrina Dulles era cea mai agresivă și provocatoare. Capitala SUA are un aeroport internațional cu numele lui J. F. Dulles. Fratele său, cum se știe, a condus CIA până la Kennedy, până la eșecul din Golful Porcilor din Cuba. Revista sovietică Timpuri noi, de politică internațională, pe care o citeam săptămânal, cum am mai spus, ca pe Biblie, îl trata cu mai multă considerație pe generalul Eisenhower, președintele SUA din 1953, german de origine, cel care a comandat forțele aliate împotriva țării bunicilor săi. De altfel, generalul Marshall, șeful statului său major, i-a și spus asta lui F. D. Roosevelt. Numele lui Dulles era cunoscut la țară și în orașe, prin 1954-1959, de toți oamenii muncii, drept cel mai mare ațâțător la război. Era comparat chiar cu Hitler. În acel timp, generalii lui Hitler, Speidel și alții, erau cooptați în comandamentul NATO. Vânătorul de naziști Wiesenthal tăcea undeva, în Austria sau America. Știa că Wernher von Braun, celebrul specialist în rachete, cu grad de colonel SS, membru de partid nazist, constructorul rachetelor și bombelor ce au zburat spre Londra, lucra intens la fabricarea rachetelor americane. Nimeni nu îndrăznea să-l supere pe președintele Eisenhower, care-și trata aliații militărește, ca în 1956, în criza Suezului. La Paris, în 1960, la conferința celor patru mari puteri, minus ciancaișistul, reprezentantul Chinei în Consiliul de Securitate, Hrușciov i-a cerut doar să-și ceară scuze pentru avionul de spionaj U2, doborât de primele rachete sol-aer sovietice. Eisenhower a refuzat, motivând că SUA sunt o mare țară, care nu-și cere scuze. Și noi suntem o mare țară, a replicat Hrușciov, și conferința nu s-a mai ținut. Evident că și Scânteia partidului condamna acțiunile acelui bandit secretar de stat J. F. Dulles. Unul lângă altul, cominterniștii erau duri ca oțelul. Maria Banuș, poetă proletcultistă clasică, a scris un poem la fel de dur: Ție-ți vorbesc, Americă! Să-ți fie rușine, asta gândea poeta, care în epoca de aur a plecat în detestata Americă. Adio, tovarășe Ceaușescu!
În epoca de aur, se reîntregeau familiile din România cu cele din lagărul capitalist și imperialist. Germani și alte naționalități, vorba cârmaciului, dar și pocăiți, adică sectanți, plecau din iubita noastră patrie. Securitatea aproba scrâșnind din dinți. Biserica mamii lor, psalmodiau locotenent-coloneii prin cârciumele de lux ale județului. Evident, se refereau la pocăiți. Nemții și ceilalți plăteau studiile universitare. Oricum, se făcea loc pentru țigani, care azi se numesc romi. Peste 20-30 de ani, țiganii sau romii vor asimila complet poporul român, fiind din naștere bilingvi, iar țara noastră dragă se va numi firesc Romania, fără litera â, de fapt sunetul î, pe care străinii nu-l pot pronunța.
Locotenent-coloneii și alți ofițeri și subofițeri nu plângeau prea mult pentru plecarea netrebnicilor de pocăiți, vânduți imperialismului american, mai ales în timpul președinției blândului baptist Jimmy Carter. Asta, în fond, le ușura munca. Partidul nu se prea sinchisea de plecările pocăiților. Ne ușurează munca de educație ateist științifică, care trebuie totuși intensificată, dumnezeii mamii lor. E o palmă pe obrazul nostru, al activiștilor, a muncii politice de la om la om. Preoții ce dracu fac? Ei se țin de beții și de colectiviste tinere, cum ne-a informat șeful nostru al cultelor. Să se dubleze numărul brigăzilor științifice, spunea în cercul restrâns secretarul cu propaganda. Românii, urmașii geto-dacilor, ilirilor, sarmaților, romanilor, slavilor, cumanilor și altor neamuri trecătoare, nu puteau vizita țara imperialismului american decât fugind cu diferite ocazii. Naționalitățile noastre conlocuitoare construiau și ele cu succes socialismul pururea biruitor, cum spunea bătrânul economist Karl Marx. Generalissimul Stalin i-a făcut atei până și pe caucazienii musulmani, folosind plaiurile curate și răcoritoare ale Siberiei. Toți s-au declarat atei, rugându-se în gând să-i ierte Alah și Mahomed.