Amintiri din Comunism

Ce făcea atunci tovarășul Nicolae Ceaușescu, viitor genial constructor al epocii de aur? Era deja membru al CC al PMR, ajuns general-maior după cursul scurt făcut la Moscova. Făcut general din soldat neinstruit, grație mărinimiei mareșalului Antonescu, care l-a ținut în concediu la Târgu Jiu până în 1944. Ceaușescu a fost câtva timp șeful propagandei în Ministerul Forțelor Armate. Eu, elev în clasele V-VII, numit pe atunci ciclul II, nu auzisem de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Poza lui a fost pusă pe pereți nu după mult timp totuși, după 1962. Era pe la mijlocul membrilor biroului politic al partidului, pe lângă Dumitru Colin, cominternist sută la sută, și înaintea lui Ion Gheorghe Maurer, un român naturalizat din două etnii diferite, precum Corneliu Zelea Codreanu. Din aceste încrucișări darwiniste, ies cei mai mari naționaliști ai unei nații. Tânărul cominternist Silviu Brucan, artizanul „revoluției” române de la 1989, era pe atunci ambasador în SUA, patria ațâțătorilor la război, a bandiților imperialiști, criminalilor exploatatori ai popoarelor, precum Rockefeller, Morgan și DuPont. Alții nu erau amintiți. După 1955, Republica Populară Română, scumpa noastră patrie, a fost admisă în ONU și apoi a reluat legăturile diplomatice cu țările capitaliste, unde activau partidele comuniste frățești, pentru apărarea intereselor proletariatului exploatat. Exploatarea era explicată simplu încă de Marx, în cadrul relației bani-marfă-bani. Capitaliștii luau practic întreaga plusvaloare produsă de brațele și mintea proletarilor, îmbogățindu-se. Acum această plusvaloare se numește profit. Exploatarea este egală și în capitalism, și în socialism. Și partidul nostru comunist lua toată plusvaloarea clasei muncitoare, conducătoare a societății. Detașamentul cel mai revoluționar al ei fiind partidul, evident. Țărănimii muncitoare i se luau mult mai multe, tot conform Capitalului lui Marx, operă de altfel aproape genială. Capitaliștii exploatatori nu se mai mulțumeau cu o parte a plusprodusului, adică a productivității muncii, ci luau aproape totul, dând proletarului care-și vindea forța de muncă doar o mică parte. Perfect adevărat. Acum capitaliștii iau totul și spun că reinvestesc profitul, că fac cercetări etc. Dar, totuși, cum ar fi crescut averea personală a bandiților Rockefelleri, până la Bill Gates, mai puțin bandit? Din ciocnirea forțelor de producție ale capitaliștilor cu forța de muncă a muncitorilor rezultau relațiile de producție. Economia politică capitalistă am făcut-o cu profesorul Marcus, cominternist și el, dar foarte calm și convingător. Chiar și simpatic. Și noi avem în prezent câțiva bandiți capitaliști miliardari, care au supt sângele poporului muncitor, exact cum a spus Marx. Eu, care n-am crezut o viață întreagă în balivernele comuniste, acum, în capitalism, îi dau dreptate economistului Marx. Capitalism nu se poate fără exploatarea omului de către om, e o lege nu numai marxistă, ci și darwinistă. De altfel, Darwin, sau darwinismul social, explică cel mai corect totul. Propaganda comunistă, deși îl preamărea pe Darwin, critica cu asprime darwinismul social, promovat de regimurile fasciste. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, care a studiat la fără frecvență la școala superioară de partid Jdanov, denumită Academia Ștefan Gheorghiu, a avut un profesor eminent, croitor de meserie, cominternist mie la mie, mulți ani secretar cu propaganda. Cu el și-a dat și doctoratul. Dar apoi s-a înscris tot la f.f. și la Academia de Studii Economice, unde l-a avut profesor pe acad. Manea Mănescu, cu multe cărți tipărite, între care una modernistă, Cibernetica în economia socialistă. Profesorul a fost prim-ministru de două ori, ultima dată sărutându-i mâna genialului cârmaci în liftul CC, în 22 decembrie 1989, anul nefast al comunismului. Dacă foloseau cititori în stele și ghicitori, membrii biroului politic al CC al PCUS nu l-ar fi ales secretar general pe Mihail Gorbaciov, cel însemnat de Providență cu o pată în frunte. N-au văzut pata vechii bolșevici sovietici? N-a presimțit nimic nici cel mai iubit fiu al poporului român, stejarul gândirii creatoare? Nu, nu a intuit pericolul în pata de pe fruntea lui Gorbaciov. Naivii, dar și nenaivii, spun azi că pe Ceaușescu l-a răsturnat KGB-ul. Minciună sfruntată. Am mai explicat cum stau lucrurile cu revoluția română din 1989, care-mi amintește de lucrarea lui Bălcescu Mersul revoluției în istoria românilor, pe care am citit-o devreme, la 11 ani. Oricum revoluția merge încă în istoria românilor.Când vom avea peste 10-15 bandiți capitaliști multimiliardari, poporul va face o nouă revoluție, care va putea fi înăbușită, conform istoriei, cu ajutorul trupelor americane care ne ocupă țara și cu servicii secrete nekaghebiste.