Amintiri din Comunism

Războiul rece dintre URSS și NATO, de fapt mai personalizat SUA, deși și țările europene capitaliste au fost implicate, a făcut, paradoxal, să dispară războaiele mondiale clasice de pe bătrânul continent. Fostul cancelar Helmut Kohl a remarcat cu satisfacție acest lucru. A dispărut ura istorică dintre germani și francezi, dar și dintre alte popoare, și a dispărut și ura dintre germani și ruși, după dizolvarea URSS. Prin anii 1950-1985, riscul unui război era teoretic destul de mare, la început germanii aveau pretenții teritoriale revanșarde față de URSS. Prin 1963, în insula Novaia Zemlia, dincolo de cercul polar, URSS au detonat o superbombă cu hidrogen, numită Țarul, care a îngrozit lumea. Americanii aveau și ei asemenea arme, evident. Țarul termonuclear putea distruge toată Europa Occidentală, spun specialiștii. În același an, Hrușciov și Kennedy au semnat tratatul de interzicere a experiențelor nucleare în atmosferă, la sol, în ape, în spațiul cosmic și în Antarctica. Frica i-a făcut pe oamenii politici să fie atenți și lucizi. Au avut loc alte războaie ale SUA și URSS, pe lângă cele din alte continente. Cele două superputeri, cum li se spunea, au încheiat ulterior și tratate de reducere și verificare a armamentului strategic. Cum ar fi evoluat Europa fără armele nucleare? Normal, Germania învinsă s-ar fi refăcut cu ajutorul americanilor, care ar fi dus cu URSS un război „cald” până la frontierele acestei țări. Nimeni n-ar fi făcut o a treia experiență, după Napoleon și Hitler. Dar prima țintă a germanilor ar fi fost, normal, Franța. O nouă revanșă. Americanii au făcut NATO înglobând toate țările occidentale, făcându-le aliați militari. Nu numaidecât în cadrul războiului rece cu URSS. Grecia și Turcia, în două rânduri, din cauza Ciprului sau a unor insule din Marea Egee, au fost pe punctul de a se război. NATO le-a calmat. Vechii dușmani seculari au devenit aliați, sub vestita umbrelă nucleară a SUA. Noi, românii, dacă vrem să ne numim așa, am stat sub umbrela nucleară a Pactului de la Varșovia.
Revin la situația noastră incertă în Europa ca etnie. Toți, dar absolut toți, ne fac țigani. Țiganii sunt botezați de noi romi. Ei, de fapt, sunt indieni, dar am impresia că ne-au asimilat pe noi în mare măsură. Pentru occidentali noi am fi țigani de etnie română. Celelalte naționalități ale lui Ceaușescu s-au românizat și ele, unele fiind aici de secole bune. Nemții, în mare, au apucăturile românilor. Fură și ei, mint și ei, sigur, cu unele nuanțe. În Germania sunt priviți ca atare, ca nemți românizați. Are o mare proprietate acest pământ dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, de a amesteca etniile. Deputații de toate etniile sunt români adevărați, adică țigani. Ce care pe noi, etnicii români, în biata noastră țară românească, ne izolează cât pot, cu closetele noastre pline de rahat, cu murdăria care colcăie pe drumuri, în trenuri, în autobuze, în hoteluri de cinci stele, în bucătării unde personalul nu se spală pe mâini cu lunile, cu bețivănia noastră, cu pruncucigașele noastre mioritice, se tem într-un fel de asimilare. În o sută de ani putem face o Europă românească, adică țigănească, după noii noștri aliați.
Istoricii marxiști-leniniști, cântăreții lui Ceaușescu, dar și cei din vechime, începând cu Dimitrie Bolintineanu și continuând cu toți urmașii grecilor din Fanar, ai pecenegilor și cumanilor, ai slavilor și avarilor etc. au cântat România cea frumoasă și bogată. Numai Eminescu a văzut miezul realității când scria: Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul/ De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Curat curată, vorba lui Caragiale, și el român grec care a fugit în Germania să nu apuce să-l facă țigan și pe el. Mulți dintre noi s-ar putea repatria pe malurile râului Gange, unde ai de toate, în primul rând o sănătate de fier, păzită de anticorpi puternici. Supărați pe nemții din Germania că ne fac țigani, unii istorici securiști și foști milițieni sau pupincuriști îl atacă pe Titu Maiorescu, filogerman declarat, că a pus să fie ucis Eminescu. O mai mare tâmpenie nu există. Te uiți la figurile lor bovine, cum scria cronicarul, și te minunezi ce le iese pe gură.
Am mai amintit de cutumele politice ale americanilor și europenilor neromânizați. Președintele Nixon, considerat mincinos, deși adevărul cu casetele lui e undeva la mijloc, cu o lună înainte de votul de demitere din Congres, pe care l-a evitat demisionând, când s-a prezentat pe colina Capitoliului și a intrat în sală, ușierul a strigat: președintele Statelor Unite. Toți adversarii și neadversarii s-au ridicat în picioare și au aplaudat. La ieșire, au făcut la fel. Noi, cei de etnie română, cu mârlanii noștri din parlament, ce facem? Mârlănii. Sigur că prostia nu are leac și de această boală suferim nu numai noi, români și neromâni. Așa a spus țăranul nostru analfabet, care nu avea closet, ci-și îngrășa grădina precum marele popor chinez în timpul lui Mao.
Să revin însă la alte aspecte ale războiului rece pe care l-am trăit integral în 45 de ani. În fond, nici nu a durat prea mult. Putea foarte bine să continue și astăzi și lumea ar fi stat liniștită, fără toate răzmerițele și războaiele civile și necivile din ultimii 23 de ani. Un urmaș gen Brejnev al lui Cernenko rezolva și problema Afganistanului, sigur, cu prelungirea războiului, dar neretragerea Armatei Roșii. Dar să nu plângem după echilibrul terorii. O viitoare cursă a înarmărilor va avea loc între SUA și China pentru dominația mondială. Europa nu mai valorează nimic în lumea viitorului, Rusia rămâne în continuare o superputere militară, dar un pitic economic. Când China va deveni oficial prima putere economică a lumii, al doilea război rece va începe imediat. Un nou război rece va duce la noi descoperiri științifice. Lumea evoluează, paradoxal, din punct de vedere tehnic și științific, în cadrul unor confruntări militare. Fără al doilea război mondial nu ar fi existat bomba nucleară și cucerirea spațiului cosmic.
În timpul comunismului biruitor, când tovarășul Ceaușescu vizita toate țările capitaliste la invitația președinților, regilor, reginelor și împăraților, cum ar fi cei ai Japoniei, Iranului și pentru scurt timp, al Imperiului Centrafrican care nu mai există, nimeni nu scria în Occidentul nostru european că președintele RSR este țigan. Românii erau vrednici scoborâtori din daci și romani, un popor demn, curajos, harnic, civilizat, prosper, cult, curat, deștept etc. Da, așa eram noi tratați, aș zice oficial, adică președintele. Nemții tot șopteau în barbă că românii sunt țigani. Dar atunci ce sunt țiganii romi? Sunt români, ei sunt urmașii sciților, daco-geților și altor popoare europene. Limbile europene vin din același loc ca și cele din India, precum sanscrita, inclusiv limbile germanice, așa că nu trebuie să se deranjeze atât acești urmași ai nibelungilor când văd câte un indian de-al nostru român solicitând cu mâna întinsă, cum ne-au zeflemisit francezii, cei care au pierdut toate războaiele de la Napoleon încoace, care era în fond italian. Ce e anticreștin să stai cu mâna întinsă? Dar europenii noștri, cu excepția noastră, a polonezilor și grecilor, de slavi nu vorbim, au devenit atei, urmași demni ai lui Lenin.
Merită să mai fac unele digresiuni pe marginea numirii noastre de către străinii din Europa drept țigani. În cele două Americi, în Asia și Africa nu se pune problema. Chiar și în Australia. Dacă noi suntem țigani, iar țiganii indieni romi, atunci defectele noastre, cum am mai spus, sunt asimilate de toate celelalte naționalități conlocuitoare, vorba lui Ceaușescu. Și maghiarii și germanii și armenii și grecii urâți de Eminescu sunt românizați cu apucăturile noastre negative, adică sunt țigani și ei. Cine vine și stă mai mult pe acest pământ călcat de sute de triburi migratoare de-a lungul istoriei se molipsește de bolile noastre: hoția, minciuna, neseriozitatea, beția, mizeria, violența și alte multe defecte de caracter. Eu am cunoscut în viața mea unii neromâni românizați care mai aveau o trăsătură de caracter: parșivenia. Noi românii țigani suntem și proști și naivi, trebuie s-o recunoaștem. Evident, nu ne poate vindeca nimeni, mai putem spera doar la transformări genetice în timp, pe acest pământ. Dacă ne-am muta cu toții în Australia am deveni cetățeni serioși. Mediul, spunea Marx, are un rol crucial în modelarea caracterelor unui popor sau unui om. Frumoasa noastră țară actuală, cu munții și câmpiile ei, cu apele acum poluate, cu pădurile ei pe cale de dispariție, cu Dunărea și Marea cea Mare ar trebui să fie declarată pentru o mie de ani rezervație naturală, în care să nu fie picior de om, ființa cea mai agresivă și distrugătoare din lumea animală. Așa spun mulți savanți. Deci viitorul nostru ar fi în Australia, iar nu în Uniunea Europeană unde, în locul nostru, ar trebui să intre India, țara străvechii civilizații umane, superioară tuturor țărilor continentului nostru la un loc în epoci trecute și chiar astăzi.