Să revin la înjurăturile românești, cu nuanță anticreștină, un factor important al educației ateiste a poporului. Partidul nu a inclus înjurăturile în programele de educație, deși activiștii înjurau ca birjarii. Mai ales securiștii și milițienii și chiar procurorii, când băteau dușmanii poporului, în beciuri în general. La Costâna, cum am mai spus, în beciul sediului miliției, unde locuia și șeful de post, erau bătuți unii infractori, huligani, bătăuși, mai ales când se făceau anchete cu procurori. Dar a luat bătaie și vecinul meu Butnar Dumitru, basarabean originar din sat, când, beat fiind, a plâns la moartea lui Stalin. Dumnezei și cruci, biserici și hristoși curgeau din gurile celor doi milițieni, în timp ce-l mângâiau cu ciomagul pe spinare. A primit și o serie de pumni în față, dar doar până au apărut primele pete vineții la ochi. L-au ținut câteva ore să se mai refacă, apoi, pe întuneric, l-au trimis acasă. Dar dacă el, născut și crescut în Basarabia, chiar îl plângea sincer pe Stalin? Nu a mai comentat nimic ulterior. O familie compusă din 5 sau 6 băieți cu cei doi părinți locuia într-o casă părăsită de lângă noi, în camera mică, bucătăria țăranului, cu o sobă din cărămidă care ocupa jumătate din cei maximum opt metri pătrați. Casa cea mare, pustie, o umpleau cu lemne din pădure și creșteau mulți iepuri. Cu puținele ajutoare din jur, totuși s-au descurcat, și nu știu dacă primăria le dădea ceva. Puteau să primească niște pământ, să-l lucreze. Dar despre refugiații de după război din Costâna am mai vorbit.
După aceste acolade ale memoriei revin la căsătoriile mixte din 1950-1960. Mulți activiști au primit direct ordin de la partid. Gheorghiu-Dej nu s-a mai recăsătorit, fosta soție divorțând la intrarea în închisoare. El se ocupa de cele două fete artiste, care au făcut o oarecare carieră, poate chiar aveau și talent. Lica Gheorghiu a jucat în filme, pe care le-am văzut. Tovarășa Ana Pauker nu s-a recăsătorit nici ea. Chivu Stoica a fost, se pare, căsătorit de vreo două ori, în opoziție cu morala proletară. Ceaușescu, moralist convins, adică familist, l-a marginalizat și fostul mare bolșevic s-a sinucis pe la 60 de ani din gelozie, se spunea. Tovarășii Chișinevschi, Luca, Teohari Georgescu erau probabil căsătoriți cu femei de origine traco-iliro-daco-romană. Ei fiind din cei trecuți de Ceaușescu la celelalte naționalități. De fapt ei l-au învățat munca politică, adică, mai exact, bătrânul bolșevic cominternist de altă naționalitate Leonte Răutu, pe care l-a ținut în posturi înalte de partid până târziu. A murit în România, se pare. Căsătoria unui fiu al lui Ceaușescu cu o fată de altă naționalitate a trezit împotrivirea părinților. Au uitat de internaționalismul proletar, de tovarășul Borilă, care avea portretul pe perete, când eram în clasa a doua, cam pe la mijloc. La 1 mai, 23 august și 7 noiembrie portretele erau tot în ordinea biroului politic. După 1952, lipseau însă Ana Pauker, Vasile Luca, Teo Georgescu, Iosif Chișinevschi, toți cominterniști de altă naționalitate. Stalin s-a supărat foc pe toți cei de altă naționalitate, adică a lor, din cauza unor medici din Kiev care-i pregăteau puțină stricnină – așa au spus istoricii.
