Amintiri din Comunism

În toate felurile a fost preamărit în cuvinte fostul președinte Nicolae Ceaușescu, dar nu a fost numit părinte al patriei. Formula s-a folosit la unii dictatori. De ce oare comunismul își alegea șefii partidelor comuniste pe viață? Nimeni nu a avut curajul să ceară ca în statutul partidului să se specifice ocuparea postului de secretar general doar o singură dată după 4 sau 5 ani, ca și cea de șef al statului. Nici Fidel Castro nu a renunțat la politică decât după 80 de ani, bolnav fiind. Dar totuși s-a retras, evident în favoarea fratelui său. Dar Mao și alți conducători comuniști au rămas oficial șefi, chiar grav bolnavi. Dar și dictatorul Franco a procedat la fel. Chiar și Staln, care totuși a murit oarecum subit. Dacă nici marele Stalin n-a fost părintele popoarelor sovietice care erau ținute în închisoarea țaristă numită Rusia…
Pe măsură ce trece timpul se estompează și viața diurnă din comunism, inclusiv cozile la alimente, la mașinile transportului în comun, cozile la schimbarea buteliilor etc.Toate aceste probleme puteau fi rezolvate, evident, de activiștii de partid. Răul pornea de la conducerea centrală, care acorda cotele de alimente, de combustibil etc. Comunismul nostru cel de toate zilele prețuia nu numai geniul conducătorului iubit, ci și geniul lui Eminescu. Mai trăiau până prin 1970 marii lui analiști, Călinescu, Perpessicius și chiar alți bolșevici care făceau Cântarea României. Era prețuit și alt geniu al românilor: Bălcescu. La fel, și Avram Iancu. Domnitorii erau prezentați ca fiind protocomuniști, iar în afișe și tablouri Nicolae Ceaușescu era în mijlocul lor. Ică Antonescu, piteștean ca și generalul Ion, dar fără nicio legătură de rudenie, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în timpul războiului, cu atribuții de președinte când generalul era pe frontul lui nenorocit, Mihai sau Ică Antonescu i-a bătut pe toți pupincuriștii lui Ceaușescu. Dictaturile învață unele de la altele.
Să mai fac un salt în actualitate, însoțit de activiștii cu cizme ai anilor 1950. Care e diferența dintre cei luați de la șaibă și cei din actualitate, cu studii la fosta școală de partid, școlile de la Mogoșoaia și alte facultăți muncitorești? În prezent mai este o categorie de politicieni: inginerii, cu o cultură umanistă mai mică. Așa era programa școlară. Un fost premier din ultimii ani nu știa că sunt vizite oficiale și neoficiale ale președinților, premierilor sau regilor. Cele oficiale sunt de stat, cu mult ceremonial (vezi caleașca regală din Londra), spre dosebire de cele de lucru.
În 1956 a avut loc Conferința de la Bandung, în Indonezia, a țărilor luptătoare pentru pace. Tovarășii Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica au fost prezenți. Difuzorul meu de la școala din Suceava și Scânteia mă informau prompt. Din difuzor venea vocea baritonală a ziaristului Eugen Preda, cominternist bolșevic veritabil. Anii au trecut și, după ce parașutiștii din Boteni au executat sentința tribunalului militar special, folosind cu îndemânare AKM-ul, la Radio România liber a fost uns director, adus probabil de la pensie, același brav bolșevic Eugen Preda. Vocea era inconfundabilă și vestea iubitei noastre patrii zorii capitalismului securist. Judecători cu înalte studii juridice apără hoția multor prestidigitatori ai perioadei de tranziție. Averile sunt sfinte, spuneau Rațiu, Coposu și Câmpeanu în 1990. Huo, puneți răngile pe ei, dragi mineri! răspundeau onorabilul Iliescu și doamnele de la APACA. Și până la urmă, în 2003, s-au sfințit definitiv averile furate. Dar niciun om de cultură politică care cântă pe la TV-uri nu știe că codurile penale moderne, inclusiv cel comunist, prevedeau închisoarea pe viață, muncă silnică cu confiscarea totală sau parțială a averii. Deci prinzi un hoț mare cu o faptă mică și justiția poate spune, pe baza codului penal, că primește doi ani cu suspendare și confiscarea averii. Numai că în noile coduri s-a scos acest aliniat reacționar.
Colegii mei de școală medie activiști, de fapt unul singur, cu pomenitele cizme, care au trecut direct de la clasa a 4-a la a 8-a, erau tot atât de cultivați ca și majoritatea activiștilor politici și realizatorilor TV de astăzi. Cel puțin atunci era vestitul limbaj de lemn, în special al ședințelor, și era începutul epocii mărețe de construire a socialismului, pătura intelectuală fiind în tratament la Aiud, Suceava, Botoșani, Deltă, Canal etc., plus beciurile de la sediile Securității. Era o lume nouă construită de muncitori. Dar cine avea difuzor, ziare, reviste, cărți, își făcea o cultură cât cea din capitalism, o cultură generală.Școala nu ne învăța latina, muzica și alte materii dușmănoase precum genetica. Acum a mai apărut un mijloc de confuzie pentru elevii mici sau mai mari: religia. Ce înțeleg copiii din vechile basme ale triburilor israelite din vechime? Nimic. Eu mă închinam în genunchi cu mama și tot degeaba, o genă darwinistă m-a atacat de atunci.