Fostul Cinematograf „Modern” din centrul municipiului Suceava, demolat în mare parte de autorități, după ce clădirea ajunsese într-un stadiu avansat de degradare, iar filmele rulau luni și șir chiar și fără nici un spectator, există în continuare în amintirea nostalgicilor care își aduc aminte, de fiecare dată când trec prin buricul târgului, de cozile la care trebuiau să stea pentru un bilet la cinema.
Pentru mulți suceveni, „Modern-ul” rămâne cinematograful amintirilor lor.
Adulții de astăzi își amintesc cum veneau cu părinții de mână la filme, alții cum își aduceau iubitele la cinema și încercau să prindă un loc în ultimele rânduri, pentru a se putea giugiuli nestingheriți, sau cum își petreceau câteodată, când rulau celebrele filme indiene, de exemplu, și câte o zi întreagă la „Modern”.
Cinematograful Modern. 1959 -2010
Ioan Aparaschivei, ultimul director al Cinematografului „Modern”, ne povestește că înainte de Revoluție funcționau sute de cinematografe în județ, existând chiar operatori care aveau aparate de proiecție și mergeau până și în ultimele cătune pentru a le arăta sătenilor ce filme mai rulează la cinema.
Cinematograful „Modern” a fost dat în folosință în anul 1959, își amintește Ioan Aparaschivei. Fostul director a prins atât anii de glorie ai cinemaului din buricul Sucevei, cât și declinul acestuia.
Cu o capacitate de 500 de locuri, „Modern”-ul a murit nu numai din cauza pirateriei, a internetului sau a televiziunii prin cablu și satelit.
A contribuit din plin și dezinteresul autorităților care aveau în grijă soarta cinematografelor din țară.
În sala de la „Modern”, în ultimii ani, era prăpăd: scaune rupte, mizerie, frig și aparatură învechită de zeci de ani.
În toamna lui 2010, a început demolarea cinematografului.
140 de angajați în tot județul și aproape 300 de cinematografe
În 1987, își amintește Ioan Aparaschivei, pe vremea când nu puteai să vezi aproape orice film cu un simplu click, atunci când nu vorbeam despre proiecție tridimensională, tehnologie 3D etc., întreprinderea județeană a cinematografiei avea în jur de 140 de angajați în tot județul.
“Erau în total aproape 300 cinematografe, dacă le punem și pe alea de la țară… aproape tot cătunul avea un aparat de proiecție și rula un film. Când venea un film bun, făceam pendel. Luam bobina de aici cu mâna și o duceam imediat la Cinematograful Tineretului… filmul începea la interval de o oră, apoi la cinematograful de la Casa de Cultură. Nu mai știam cum să ne împărțim să mulțumim sutele de oameni care veneau zi de zi la film”.
De la 18 angajați pe două ture, au ajuns la „patru și jumătate”
La „Modern”, în vremurile bune, lucrau 18 angajați, pe două ture, proiecționiști, casieri, controlori de bilete, plasatori.
În ultimii ani, cinematograful din centrul Sucevei se târâia de pe o zi pe alta, cu „patru angajați și jumătate” –râde Ioan Aparaschivei. „Eu eram jumătatea, că eram plătit cu jumătate de normă. În rest, un proiecționist, un contabil, o controloare și o vânzătoare”, explică fostul director.
De multe ori își țineau de urât unul altuia, pentru că la multe dintre filmele care rulau la „Modern” nu venea nimeni.
Ajuns în paragină, „Modern-ul” nu a fost închis de autoritățile locale, care au dat dispoziție să se ruleze filme chiar și pentru un singur spectator.
„Înainte de Revoluție, aveam un indice de folosire a sălii, spectatori per spectacol, care nu scădea sub 90. Și țineți cont, înainte de Revoluție rulau numai filme socialiste și românești…”, continuă Ioan Aparaschivei.
„Era peliculele proaste, le lipeam cu scotch până înnebuneam de cap… lipeam într-o parte, se rupea în alta. Spectatorii spuneau că am furat din film”
Corneliu Cozup are peste 70 de ani și mulți dintre aceștia și i-a petrecut lucrând în cinematografia suceveană. A început în 1956, iar în 1999 a fost scos în șomaj.
Fostul proiecționist are numai amintiri frumoase din vremurile de glorie ale cinematografiei, însă, acum, ochii i se umezesc de fiecare dată când vorbește despre fostul său loc de muncă.
„Am fost proiecționist cinema, casier, tot ce s-a putut face… și om de serviciu am fost de multe ori”, mărturisește septuagenarul.
Doar amintirile i-au mai rămas.
Își amintește cu drag de vremurile în care stătea de dimineață până seara la serviciu și de miile de oameni care veneau zilnic la cinema.
Avea grijă de fiecare peliculă, să nu se rupă, ca nu care cumva să fie luat la fugă de spectatorii furioși că li s-a tăiat din film.
Când alții stăteau ore în șir la coadă pentru un bilet, nea Corneliu deja văzuse filmul de mai multe ori. Avea și meseria lui părțile ei frumoase.
„Stăteam la serviciu de la șapte dimineață până la 10-11 seara câteodată. Era peliculele proaste, le lipeam cu scotch până înnebuneam de cap… lipeam într-o parte, se rupea în alta. Spectatorii spuneau că am furat din film. Ce să fac cu el, să-l fac cu varză cu carne, cu fasole?! Huiduia lumea… La Tineretului, ieșeam prin pod, că ne așteptau jos să sară la bătaie… trebuia să fugi, ce să le mai explici”, își amintește bătrânul proiecționist. În ultimii ani a trecut rar pe la fostul său loc de muncă. Preferă să se uite la fotografii și să-și amintească de colegi, de întâmplările fericite din viața sa, decât să vadă ce s-a ales de cinematograf.
Reclama pentru fiecare film se făcea cu pensula și acuarelă
Mihai Movilă a lucrat nu mai puțin de 38 de ani în cinematografie, ca grafician.
Pe vremea lui, afișele sau bannerele de prezentare a filmelor nu se făceau pe calculator, cu tehnologii sofisticate. Nu. Se făceau simplu. Cu pensula și acuarelă.
Mihai Movilă avea în grijă toate panourile de afișaj din oraș și trebuia să facă afișe în care să anunțe ce film urmează să ruleze la cinematografele sucevene.
“Făceam zeci de afișe pentru un film. La filmele românești se făcea multă propagandă. Aveam un panou de 6 metri pe 3. Mă urcam pe schelă ca să-l fac. De multe ori mă prindea noaptea la serviciu. Uite, așa am îmbătrânit în cinematografie. De multe ori seara, când coborau operatorii, holul era plin și oamenii nu ieșeau până nu mai dădeai o dată filmul”, rememorează și graficianul cu păr alb.
Ionel Ilisoi a văzut fiecare film care a rulat la Cinematograful „Modern”. Nu din sală, ci din spatele acelui gemuleț de unde curgea filmul, care uneori se mai si rupea, în corul fluierăturilor din sală.
A fost și el aproape trei decenii proiecționist sau operator de cinema. „Aparatura avea 30-40 de ani vechime. Funcționau, că le întrețineam, însă problema era că nu se mai găseau piese de schimb”, mărturisește fostul angajat de la „Modern”.
“Când erau filme bune, în două serii, dădeam și câte 4.000 de bilete pe zi”
Exact cum a terminat liceul, la 18 ani, Rodica Boiculesei s-a angajat la cinematograf. Casieriță. A fost primul și ultimul ei loc de muncă. A lucrat la casa de bilete până la Revoluție, iar după ‘90 a condus ani la rând Cinematograful „Modern”. Cine se avea bine cu doamna Rodica, om era.
“Erau filme la care, pe lângă cele 500 de locuri pe scaune, dădeam în picioare încă 300. Erau mulți spectatori consecvenți. Eu știam că luni vine cutare, marți, la ora x, cutare. Era multă lume bună. Veneau săptămână de săptămână la film, nu numai la cele de casă”, povestește Rodica Boiculesei.
Își amintește că venea la ora șapte fără un sfert la serviciu și nu o dată coada celor care vroiau bilete la film era tocmai până la Colegiul „Ștefan cel Mare”: “Se deschidea ușa, se umplea holul. De asta am pus barele astea, că altfel ne asaltau. Dădeam bilete pentru o săptămână. Aveam diagramele pe șapte zile. Scandal, condică, telefoanele ne sunau mereu pentru rezervări. Când erau filme bune, în două serii, dădeam și câte 4.000 de bilete pe zi. “Vagabondul” a rulat de la 10 la 1 noaptea”.
Și filmele istorice românești au umplut vistieria cinematografiei, își amintește tânăra, pe atunci, casieră. “Filmul istoric «Mihai Viteazu», de exemplu. Veneau grupuri, grupuri, profesori, elevi, școala generală cutare, școala cutare. Făceam programări pe zile, eram două casiere pe schimb, când predam de la una la alta dura o oră. Nu aveai timp nici să mergi să iei o gustare, să bei o cafea… nu era pe atunci așa ceva”, completează Rodica Boiculesei.
„Nu mai interesa pe nimeni ce filme rulau, s-au făcut discoteci în cinematografe”
După 1990, toate cinematografele care până atunci aparțineau primăriilor au trecut în subordinea directă a șefilor cinematografiei de la Capitală, iar mare parte din încasări pleca direct la București.
Șefii de atunci erau mai degradă interesați de profiturile frumoase, la acea vreme, pe care le scoteau de pe urma cinematografelor din țară și mai puțin de investițiile pe care trebuiau să le facă. S-a ajuns în situația că la Suceava, contabilii trebuiau să dea socoteală și pentru două kilograme de detergent, dacă le cumpărau.
“Și a mai făcut o greșeala mare România Film. Au văzut că în sal[ nu mai vin oameni, s-a ajuns undeva pe la cinci spectatori per spectacol. Nu se plătea nici curentul și au zis hai să le închiriem. Au schimbat în statutul care cuprindea numai proiecție de film, să poți face discoteci. Directorii au început să fugă după bani, nu mai interesa pe nimeni ce filme rulau, s-au făcut discoteci în cinematografe. Erau obligați în contract să ruleze și filme, dar cine să-i verifice, erai mulțumit să-ți dea banii, să îți acoperi cheltuielile”, își amintește ultimul director al Cinematografului „Modern”.
Spre sfârșitul lui 2006, printr-o ordonanță de guvern, sălile de cinema au fost trecute, din administrarea Regiei Autonome a Distribuției si Exploatării Filmelor, RADEF, în cea a administrațiilor publice locale.
Nu pentru multă vreme, însă. Aproximativ un an și jumătate mai târziu, printr-o decizie a instanțelor de judecată, 18 cinematografe din țară, printre care și „Modern-ul”, au fost trecute înapoi în administrarea Regiei Autonome de Film.
Cinematograful din centrul Sucevei a rămas până la urmă în patrimoniul comunității.
Situația juridică neclară a Cinematografului „Modern” nu a făcut decât să accentueze și mai tare starea deplorabilă a clădirii, care a fost demolată în mare parte în 2010.
Leșina lumea în sală la „Nu vreau porno”. Amintirile ultimului director al „Modernului”
Vă mai aduceți aminte de rândul “A”? Era cel mai sus în sală și, implicit, cel mai solicitat rând de la Cinematograful „Modern”, fiind preferatul cuplurilor de îndrăgostiți.
“Era cel mai vânat rând, era rândul îndrăgostiților și ca dovadă e cel mai afectat. Aici vroiau toți tinerii, să nu fie deranjați…”, zâmbește Ioan Aparaschivei.
Ultimul director de la „Modern” a strâns o grămadă de amintiri din cinematografele sucevene și poate vorbi ore în șir despre farmecul acelor vremuri.
Printre primele filme din istoria postdecembristă a României a fost „Șobolanii Roșii”. De la producțiile cuminți cu tovarăși și realizările lor, saltul la un film cu înjurături și femei despuiate a umplut sala de cinema: “A fost și filmul «Nu vreau porno», un film chiar foarte decent. Leșinau pe aici prin sală. Venea Salvarea, toată ziua patrulam prin sală. Mai leșina câte una, câte unul, numai din ce vedea pe ecran, o coapsă ori un umăr gol. Ca să vedeți care a fost impactul, ce-au văzut înainte și după ’90”.
În anii tinereții, Ioan Aparaschivei a fost și casier la „Modern”. Ține minte că într-un an, pe 31 decembrie, la cinematograful din centrul Sucevei rula filmul românesc „Miracolul” și deși mai erau câteva ore până la Revelion, erau câteva zeci de spectatori care veniseră să vadă filmul.
„Nu mai spun de filmele indiene, câte probleme aveam. Unii își făceau nevoile în sală ca să nu piardă din film… Am puse huse noi, îi găseam cu picioarele unul peste altul… stricau, tăiau cu lama”, sunt amintiri mai puțin plăcute pentru ultimul director al Cinematografului „Modern”.
Ioan Aparsachivei povestește și despre o sală de proiecție filme pentru tovarășii de partid cu funcție: „Era amenajată la fostul sediu al filialei, pe strada Petru Rareș, cu fotolii foarte confortabile… erau 26 de locuri. Ei, tovarășii, vedeau filmele înainte de a rula la «Modern»…”.
Ce se ridică pe ruinele „Modern-ului”
Cinematograful Modern a fost demolat în mare parte spre sfârșitul anului 2010, pentru ca pe ruinele sale să se ridice Centrul Cultural „Bucovina”.
Noua clădire, explică autoritățile locale, va găzdui spectacole de teatru și muzică, săli de repetiții, o sală de cinema, o mini-filarmonică a Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, dar și spații administrative pentru instituțiile culturale din județ, iar proiectul, în valoare de 13 milioane de lei, ar trebui finalizat în acest an.
