Luna ianuarie vine cu Australian Open, deci tenisul prevalează. Sunt turnee de pregătire în desfăşurare, vor fi şi săptămâna viitoare. Deja Djokovic a anunțat că se retrage de la unul din ele. Dacă nu e o decizie strategică, atunci chiar începe îngrijorător acest an pentru campionul sârb, la ultima sa tentativă de a ajunge la 25 de turnee de Grand Slam câştigate. Iar AO era unul din cele două, alături de Wimbledon, la care şansele păreau ceva mai mari. Nu cele mai grozave, nu considerabile, doar ceva mai mari. Anul trecut a bifat 4 semifinale din 4 la GS, să coboare acum încă o treaptă sau chiar mai multe?! Dar asta îndrăznesc să spun că e abia a doua curiozitate de la AO, prima fiind cum se va descurca Alcaraz fără Ferrero, antrenorul său dintotdeauna, dacă ne referim la perioada profesionistă. Au fost multe speculații, au fost declarații de complezență, dar în interviul acordat de Ferrero celor de la Marca s-a văzut emoția şi chiar suferința acestuia. Punând lucrurile cap la cap, mi se pare plauzibil ca antrenorul să fi fost îndepărtat de rudele lui Alcaraz din cauza exigenței acestuia, poate chiar a excesului de control. Totuşi, era vorba de un pumn de fier în mănuşă de catifea, Ferrero îşi dorea ca Alcaraz să fie profesionist în stilul Djokovic, ceea ce vine în contrast cu firea acestuia. Ajuns la o primă perioadă de maturitate, Alcaraz speră să meargă şi aşa, vom avea curând un prim răspuns. Deocamdată, dacă ne raportăm tot la Djokovic, acestuia nu i-a mers bine fără un antrenor cu prestanță în lojă.
Altfel, începutul de an aduce în prim plan noua generație de tenismeni din SUA, fără ca asta să însemne Shelton sau Paul, ca să nu mai vorbim de Fritz, care totuşi a ajuns în semifinală cu echipa la United Cup, dar mai mult la remorcă (despre această competiţie în articolul de luni). La Brisbane au ajuns în sferturi nu mai puțin de 4 americani, Nakashima, Kovacevic, Korda şi Michelsen, ultimii doi disputându-şi locul în semifinală. Iar în aceeaşi situație se găsesc Giron şi Mmoh la Hong-Kong. Tenisul de colegiu produce jucători de prima sută, şi nu ca excepție.
În ce ne priveşte, la ceea ce mai contăm în tenis, adică la feminin, Sorana e singura care a rezistat mai multe tururi la Brisbane, asta până a dat de Sabalenka. Nimic de făcut aici, poate doar dacă inversam vârsta.
