Americanii din Ipotești

– Sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 a reprezentat perioada în care America era „tărâmul făgăduinței” pentru mai toți tinerii din Ipotești
– Ieșirea din țară se făcea pe la Orșova, cu călăuze, care pe timp de noapte își duceau „clienții” într-o zonă izolată de țărm, iar ei, pe o cameră de roată de tractor, treceau Dunărea până la sârbi
– Daniel Gondor a plecat spre SUA din Italia, ascuns într-o cală a unui vas de marfă
Sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 a reprezentat perioada în care America era „tărâmul făgăduinței” pentru mai toți tinerii din Ipotești. Bătrânii povestesc că era un adevărat „exod” al tinerilor, care plecau doar cu o geantă în spate, spre Statele Unite. Se pleca pe ascuns, fără a avea curajul să-și ia rămas-bun de la apropiați sau cunoștințe, de teamă să nu fie „turnați”. Drumul spre „lumea nouă” era o aventură, și nu puțini au fost cei care nu au reușit să-și împlinească visul și să ajungă în Statele Unite. Mătușa Maria, o bătrână din Ipotești, își amintește de acele vremuri, când visul oricărui tânăr era să ajungă în Statele Unite. „Plecau pe la Orșova, treceau Dunărea înot. Îmi amintesc de primul plecat. A fost suficient să ajungă el în America, și apoi toți visau să plece”. Și așa a și fost, pentru că într-o perioadă scurtă de timp, au plecat spre Statele Unite foarte mulți oameni din Ipotești. Mătușa Maria povestește că ieșirea din țară se făcea pe la Orșova, printr-o filieră, cu călăuze, care pe timp de noapte duceau câte maxim două persoane care voiau să plece din țară, într-o zonă izolată de țărm. Călăuzele cunoșteau dinainte intervalul de timp la care patrulele făceau rondul pe Dunăre, și în perioada în care aceștia știau că paza de coastă nu va trece prin zonă, le dădeau „clienților” câte o cameră de roată de la tractor, cu care urmau să treacă pe malul celălalt al Dunării, la sârbi. Unii reușeau să treacă fără să fie văzuți, să ajungă la sârbi și de acolo să plece către Austria sau Germania, unde după ce petreceau o perioadă în lagăr, cereau azil politic statului american, și emigrau acolo. Alții însă nu au avut șansa să vadă nici măcar celălalt țărm al Dunării, pentru că au fost prinși de paza de coastă și trimiși acasă. Asta s-a întâmplat însă în cazurile fericite, pentru că au fost și situații în care cei care treceau Dunărea înot erau prinși și împușcați, sau „aruncați” în închisori, de unde nu mai ieșeau și nimeni din familie nu-i mai găsea.
– „Pe doi băieți, patrula i-a prins pe Dunăre, și a început să tragă”, povestește o bătrână din Ipotești
Tanti Maria își amintește de un asemenea caz. „Au plecat doi băieți, și erau pe Dunăre când patrula a început să tragă în ei. Pe unul dintre ei, curenții de apă l-au dus spre țărmul sârbilor și a scăpat, și mai târziu a ajuns în America, iar despre celălalt nu se mai știe absolut nimic”. America a reprezentat din totdeauna un loc în care toți voiau să ajungă. „Tărâmul tuturor posibilităților” a atras mereu. Și atrage și acum, și unii trec prin experiențe care de care mai palpitante, pentru a-și vedea visul cu ochii. Daniel Gondor a ținut așa de mult să ajungă în Statele Unite, încât a ales un drum cu un vas de marfă, ascuns într-o cală. Îmbarcarea s-a făcut în Italia, din portul Livorno. „Am plătit 1000 de mărci unor români care stăteau în Italia, și care intermediau asemenea plecări”. Daniel poveste cum călăuzele l-au sfătuit să nu-și ia la el nici un act, și l-au dus noaptea în port, au rupt sigiliul unui container de marfă, l-au încuiat acolo, spunându-i să aștepte până va fi îmbarcat. „Mi-au spus să-mi iau apă și mâncare pentru mai multe zile, și ca din momentul în care o să fiu îmbarcat să aștept încă cinci zile, până ce vasul o să iasă din apele teritoriale italiene, și ajunge în apele internaționale, și apoi să ies”. Îmbarcarea pe vas a durat mai mult decât s-a crezut, iar Daniel povestește cum a rămas fără apă, și cum aduna într-o sticlă apa rezultată din condens, care se prelingea pe pereții containerului. După opt zile de stat în container, peste niște baxuri de ulei de măsline, Daniel a ieșit și s-a predat marinarilor de pe vas. „Aceștia trebuiau să mă predea autorităților în care fac prima escală. Eu știam că este vorba despre New York, numai că nu a fost așa, pentru că vasul a ancorat în Columbia, unde trebuia să descarce niște marfă, și apoi pleca spre Coasta de Vest a Statelor Unite”. Așadar, Daniel a fost predat autorităților române din Columbia, care i-au făcut pașaport și l-au trimis înapoi în țară, fără ca acesta să mai ajungă prin Statele Unite. nu a renunțat însă la visul său de a pleca acolo, a jucat mulți ani la Loteria Vizelor, și în cele din urmă, în 2005, a câștigat. Acum locuiește în Portland, Oregon, are drept de lucru, și în câțiva ani va obține și cetățenia. În Portland lucrează la o firmă în domeniul informatic, și intenționează să rămână definitiv în Statele Unite ale Americii.