Trecut în România încă din 1914, Ambrosie Micuțaru a urmat Școala Militară, apoi a fost înrolat în Regimentul 8 Vânători, cu care s-a evidențiat în luptele de la Oituz, din 1917. Căzând prizonier la Grozești, a fost internat într-un lagăr din Germania, unde, dacă s-ar fi alat că este bucovinean, ar fi fost spânzurat. Epuizat de boli, Ambrozie Micuțaru a murit în sanatoriul din Cluj, fără ca osemintele lui să fie aduse, măcar la nivel simbolic, în Bucovina.