Ambasadorul țării care confundă crema cu scursura

Un vezuviu și trei etne – pline de lava indignării populare – au erupt la știrea că fostul impresar Ioan Becali n-a stat la coadă în Aeroportul Otopeni, ci a trecut ca belferul prin sectorul rezervat diplomaților. Ofițerii de la controlul vamal – care altfel sunt extrem de riguroși cu alde mine sau dumneata – l-au salutat cu umilitate, îndoind coloana vertebrală, care e foarte țeapănă cu alde mine sau dumneata. Mai trebuie oare amintit că pe diplomați nici nu-i prea cată la valiză și buzunări, așa cum sunt căutați alde noi? Acest lucru este știut. Nimeni n-are voie să-i umilească pe acești supraoameni.
Acuma, dacă e să ne revenim din mânia de prim moment și să privim treburile imparțial, Ioan Becali – dezmierdat Giovani, deși mai potrivit ar fi Nelu – are tot dreptul să treacă pe unde a trecut. Desigur, el este un hoț certat cu legile, e un bandit notoriu care a jumulit țara și probabil o va mai jumuli, dacă se va mai ivi prilejul.
Dar tocmai aceste trăsături fac din el un diplomat de marcă al actualei Românii. El este reprezentativ pentru țară, nu noi. El e ambasador plenipotențiar, nu noi. El este Excelența Sa, el este emisarul unei republici care nu mai știe să facă distincție între cremă și scursură.
Mai mult, acest rudimentar perfect merită să fie chiar șef al diplomației românești, adică ministru de Externe. În fond, cu ce a fost mai breaz Adrian Năstase? Era ăla profesor universitar? Păi, Giovani e de cinșpe ori mai profesor și mai universitar. Știe carte atât cât e suficient pentru România, adică deloc, dar știe să trișeze la pokeraș, se pricepe să învârtă babaroazele și să-i aplice cui trebuie un cap în gură sau un șut în boașe. Nu asta se cere de la un diplomat al României actuale?
Excelența Sa Giovani Becali merită doar smochinguri și icre negre. El trebuie tratat doar cu coniac din ăla, care face 5.000 de euro sticla. Pentru noi, ceilalți, merge și poșirca.