Amanta lui Saddam

„Saddam Hussein n-a fost un om pe de-a întregul rău. Nimeni nu este niciodată într-un singur fel (…) Nu vreau să-l dezvinovățesc pe Saddam Hussein. Toată acea sete de putere. Tot acel rău. Toată acea forță care a distrus atâtea vieți, pentru ca, în final, să se distrugă și pe sine însuși. Și totuși, în ciuda acestor lucruri, eu cred că o țară își șlefuiește singură conducătorul pe care și-l dorește.” Așa își încheie cartea „Viața mea cu Saddam Hussein”, proaspăt apărută la Editura „Pandora”, Parisoula Lampsos, amanta dictatorului vreme de peste 30 de ani.
Ca și Vera Davâdova, „țiitoarea” lui Stalin, încearcă să ne convingă că viața ei a fost o teribilă dramă, cerând cititorului înțelegere și compătimire. Cu un plus de argumentare: „Nu eram fericită. Relația mea cu Saddam n-avea nimic de a face cu iubirea. Atracție, da. Dorință sexuală din plin.” Cartea (scrisă în colaborare cu ziarista de televiziune Swamberg) este copleșitoare, izbutind să contureze un coșmaresc mecanism al terorii, întemeiat pe frică generalizată și pe crimă ridicată la rangul de principal argument al exercitării puterii. Parisoula este (mai exact spus, a cam… fost) o splendidă blondă naturală născută în Cipru, perfect educată într-o familie mai mult decât înstărită și vorbitoare de cinci limbi (arabă, greacă, engleză, franceză și germană) . Ori unde apărea, atrăgea magnetic privirile și capta imediat interesul general. La 16 ani, Saddam (încă nu era președinte) a sedus-o și a trecut-o în rândul proprietăților sale private. Când tânăra cipriotă s-a măritat, Saddam a luat-o ca afront personal, dispunând confiscarea întregii averi a însurățeilor și arestarea celui ce a cutezat să-i încalce drepturile patrimoniale. Prevenit, soțul a izbutit să fugă peste graniță, lăsându-și singurele bunuri ce le mai avea, Parisoula și cele două fete, în deplina putere a lui Saddam. Care impune un divorț rapid și va dispune nelimitat, mai bine de trei decenii de grațiile fosforescentei Shakraa („blonda”). Într-un fel, istoria avea să se repete: Uday, fiul mai mare al lui Saddam a violat-o pe Liza, fata de 16 ani, a Parisoulei, iar mezinul Quasay, pe cea mică. Triumviratul Saddam-Uday-Quasay dispunea când și cum poftea de viețile oricui. „Uday – scrie Parisoula – avea spioni la școlile de fete; îi plăcea să alinieze elevele în șir și să aleagă, așa că avea spioni care să-i livreze cel puțin zece nume de fete în fiecare zi: « Să am zece pe zi, ca să fie de unde alege. Dacă nu, mori.» De murit, se murea… fără urme.
Din acest punct de vedere, Saddam a fost un dictator mai precaut decât predecesorii Hitler și Stalin: nu s-a încurcat cu procese care lasă urme, sentințe, tribunale și plutoane de execuție. Cei cărora Saddam le hotăra sfârșitul dispăreau pur și simplu (cum se întâmpla și cu multe dintre fetele livrate lui Uday). Sumedenie de personalități importante în stat, considerate deranjante pentru tihna clanului, s-au volatilizat pur și simplu; nici acum nu se știe unde le zac oasele. Sigur că nu-i deloc ușor pentru o femeie delicată, inteligentă și rafinată, să facă parte dintr-un astfel de crâncen univers sanguinar. Parisoula ar fi avut posibilitatea să-l părăsească de fiecare dată când i s-au îngăduit călătorii cu copiii în străinătate. Totdeauna, mai devreme sau mai târziu, s-a întors la Bagdad. Explică în fel și chip revenirile în infern, inclusiv prin acea „atracție fizică” exercitată de Saddam, dar se pare că adevărul adevărat e altul: începuse să-i placă situarea în preajma vârfului puterii, să gestioneze, la rându-i, o parte din această putere în stat și să beneficieze de tot ceea ce o astfel de poziție îi oferea și asigura. Când americanii i-au întors spatele lui Saddam și zilele i se arătau tot mai înnegurate, frumoasa Pari a uitat de… atracția fizică și a fugit din Irak. O evadare lungă și chinuitoare (irakienii încercau s-o aducă înapoi ca s-o pedepsească pentru evadare, adversarii Bagdadului voiau și ei s-o captureze, pentru a sancționa exemplar amanta dictatorului).
A ajuns, după un periplu de trei ani, tocmai în Thailanda – cu ajutorul și pe cheltuiala americanilor interesați să afle dintr-o sursă de primă mână și intimitățile lui Saddam, dar și planurile rețelei de subterane din capitala Irakului. Vestea execuției dictatorului a găsit-o în Suedia. Avea coșmaruri. Se străduia să uite. Cu prea puțină aplecare pentru finețuri psihologice, americanii i-au trimis un set de poze cu Saddam spânzurat, însoțite de rugămintea identificării exacte a celui executat.
Nu cumva să fi spânzurat vreo sosie.