Amânare în procesul pentru retrocedarea pădurilor către Fondul Bisericesc al Bucovinei

Procesul privind retrocedarea unei suprafețe de 166.813 hectare de pădure în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina a rămas pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul de ieri nu s-a întâmplat nimic notabil, magistrații luând decizia de a cita toate părțile, inclusiv cele care au lipsit, la o dată ulterioară. Noul termen de judecată a fost stabilit pentru 9 noiembrie, dată la care fiecare parte implicată în proces speră să primească o soluție favorabilă. Dacă Fondul Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina își dorește ca Înalta Curte de Casație și Justiție să mențină soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Suceava, reprezentanții statului român, prin Direcția Silvică Suceava, doresc exact contrariul. Mai exact, Direcția Silvică Suceava speră că judecătorii vor decide casarea dosarului și trimiterea lui spre rejudecare la instanța de fond, ori, într-un caz fericit, întoarcerea verdictelor anterioare. Pentru o apărare cât mai solidă, a fost angajată și o celebră firmă de avocatură din București, care să reprezinte cât mai bine interesele Direcției Silvice Suceava într-un proces de o importanță covârșitoare, care ar putea echivala cu cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României.
Un proces care durează de mai bine de nouă ani
Procesul care opune Fondul Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina și statul român, prin Direcția Silvică Suceava, a început în aprilie 2001. La acea vreme, avocații Fondului Bisericesc au solicitat retrocedarea a 192.000 de hectare de pădure, suprafață pe care consideră că Biserica din Bucovina le-a avut în proprietate până după al Doilea Război Mondial, când au fost confiscate abuziv de statul comunist. În replică, juriștii Direcției Silvice consideră că acele păduri nu au fost niciodată în proprietatea unei fundații care reprezenta interesele Bisericii, ci doar în administrare.
După mai multe procese, care au ajuns inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, prima soluție în dosar a fost pronunțată în martie 2007. Tribunalul Suceava a decis la vremea respectivă că se impune lăsarea către Fondul Bisericesc „în deplină proprietate suprafața de 166.813,5 hectare de teren cu destinație forestieră”. Diferența de pădure, până la 192.000 de hectare, a ajuns în proprietatea bisericilor aflate sub jurisdicția Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților în baza Legii Fondului Funciar, prin acordarea a câte 30 de hectare de teren cu vegetație forestieră.
Nemulțumiți de soluția Tribunalului Suceava, reprezentanții Direcției Silvice Suceava au atacat-o cu apel și au cerut și strămutarea procesului. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Timișoara, care în decembrie 2009 a menținut soluția de retrocedare a celor 166.813,5 hectare de pădure. Și această soluție a fost atacată cu recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție va lua o decizie finală într-un dosar de o maximă importanță.