Să vezi și să nu crezi!

Am obținut cotonogirea!



Acum, că-i fotbalul în toi, n-ar strica să luăm în discuție și câteva dintre pățaniile limbii române (dar și ale logicii elementare) în postata comentariilor tv. Nu c-ar fi cea mai arzătoare chestiune a zilei, dar puțină lume își dă seama că, în bună măsură, semnalul avarierii limbii noastre a fost dat prin transmisiile radio și tv. Odată cu înmulțirea posturilor, firește, s-au înmulțit și crainicii reporteri, unii probând chemare, alții ba. Nu pare a exista vreun control redacțional, nici pre- , nici post-transmisie: trăim, nu-i așa, într-o țară liberă, fiecare spune ce vrea și ce crede, jos cenzura! Dar jos și gramatica? Comentariul sportiv la radio și tv a fost și a rămas cel mai important vector în înscăunarea incorectitudinii în limba strămoșească, de șapte ori mai eficace decât normările academice. Un tânăr (după voce) pe la Look tv îmi amintește cumva de propria-mi tinerețe, când, la 22 de ani, aflat la începutul practicării aceleiași meserii, căutam din toate puterile să conving că-s inventiv, priceput, tobă de carte, țin pasul cu noutățile – adicătelea, „cel mai tare din parcare”. Între alte trăsnăi, în toiul unei animate și încordate emisiuni „Fotbal minut cu minut”, am găsit de cuviință să intervin cerând, de la Iași, întreruperea transmisiei spre a comunica ascultătorilor (care se așteptau la vreun 11 metri, ori la marcarea unui gol) formidabila veste… că-i un spectaculos apus de soare în Copou! D-ale tinereții! Și junele Cristian Pris (zis și „mister către”) își permite felurite șotii, numai că în dauna gramaticii și, cum spuneam, logicii. Fără îndoială că băiatul se pricepe la fotbal, are un bagaj verbal (adesea… verbial!) respectabil, diagnostichează exact și poți avea încredere aproape deplină în comentariul său de la fața locului. Ar fi destul pentru asigurarea unei prestații onorabile la microfonul tv, numai că simpla onorabilitate nu-l mulțumește, vrea cu orice chip notorietate și face eforturi să epateze „cât cuprinde”. Drept pentru care, la el intrarea n-a fost forțată, ci „fortuită”, doar sună mai elevat și mai nu știu cum. Nu s-o fi găsit nimeni până acum în redacția Sport de la Look tv care să-l apere de ridicol avertizându-l că „fortuit” înseamnă întâmplător, și nu „forțat”? În mitologia romană, zeița Fortuna personifica norocul! Tot junele Pris crede că orice banală comparație… ar fi „dacă-mi îngăduiți metafora”, când, de fapt, metafora e-o comparație subînțeleasă, în care unul dintre termeni lipsește. Și-s amândoi la locul lor! De altfel, în lumea sportului, soarta metaforei și a poeziei în general e-n mare cumpănă odată cu anunțata apariție a volumului de versuri semnat de fostul tușier Valeriu (Val prenumele poeticesc) Argăseală, acum mare șef la FCSB. Sunt înmănunchiate acolo poeme dedicate lui Becali, Boc, Vasile Turcu, profunde meditații filosofice („Cum foc se face din scânteie / Așa e viața din mulți ani”), ori gingașe strofe de amor („Încerc să te-nchipui fără mine / Zădarnic că mă chinui fără rost / Și simt că-i imposibil fără tine / Să pot să mai fiu totuși cum am fost”) E un mare offside cultural aici, nu fluieră nimeni? Revenind la fenomenul Pris, să notăm construcția „cutare obține faultul” – ceea ce-i o absurditate, fiindcă, după cum definește Dicționarul, faultul este un „act nesportiv – lovire intenționată, trântire, împingere etc.”, iar „a obține” înseamnă „a dobândi, a căpăta. a reuși să…” Am obținut propria-mi cotonogire? Halal logică! Dar cea mai mare izbândă a lui Cristian Pris este înscăunarea stupidă și parazită în sintaxa limbii române a prepoziției „către”, menită să însoțească obligatoriu ilicit des-scăunatul „de”. Toate limbile moderne caută să-și simplifice regulile gramaticale, numai noi ne străduim să le complicăm: „ca” a devenit, absurd, „ca și”, iar „de”, „de către”. „Mingea este șutată de către Ionescu”, spune Pris, și nu „de Ionescu”, convins că utilizează o vorbire mai îngrijită și mai „elevată” – de fapt, siluind pur și simplu limba română. Iar efectele se observă cu grăbire: analfabeții instituționali (și nu numai ei) iau stupizenia de bună și de-o vreme încoace, cererea nu mai este semnată de Popescu, ci, obligatoriu, de către Popescu, pruncul nu mai este alăptat de mamă, ci de către mamă, ba chiar și „mingea se lovește de către bară”! Iar transmisiile mai vârstnicilor colegi de microfon ai dlui Pris, mult mai echilibrați și mai reticenți în inovări stupide, au și ele hibele lor: un mare plus de informație parazită, care nu ajută la nimic, și o risipă de hiper-aprecieri ridicole de genul „Bărbuț are o viteză fantastică” (ce cuvinte ne mai rămân pentru performanțele lui Husain Bolt?), altul este „incredibil”, altul „formidabil” – totul într-un fotbal care știm cât de „formidabil” e și câte parale face…



Recomandări

Zeci de oameni au participat sâmbătă la o clacă de lutuit și au dat o nouă față căsuțelor huțule, la Brodina

Zeci de oameni au participat sâmbătă la o clacă de lutuit și au dat o nouă față căsuțelor huțule, la Brodina
Zeci de oameni au participat sâmbătă la o clacă de lutuit și au dat o nouă față căsuțelor huțule, la Brodina

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Istorii ițcănene (1)