La o primă vedere, numirea lui Mădălin Voicu tocmai în funcția de șef al consulatului român din Bonn pare opera unei minți înțelepte. Adică să trimiți un rom între romi, pentru romi, știut fiind cât de mari sunt problemele de imagine provocate României de țiganii români care activează în Germania. Trimiți acolo unul de-al lor cu autoritate, un voievod, cu scopul de a le mai tempera nițel elanul infractor. Cineva care să îi tragă de urechi și să le ceară imperativ să nu mai fure, să nu mai cerșească, să nu mai traficheze fete în carcasă și să nu mai cloneze carduri, că destul se clonează pe ei înșiși cu îndârjire.
La o a doua vedere, ne mai piere din entuziasm. Căci, așa cum se prezintă Voicu, mă îndoiesc că el mai poate avea vreun limbaj comun cu romul obișnuit, ca să nu mai vorbim de autoritate. Un parvenit cum este el, care nu află decât din ziare despre chestiunile care-i privesc pe cei de jos, nu mai e pe aceeași undă cu frații săi.
Desigur, țigani ajunși sunt și Bercea Mondial, cum sunt și membrii clanurilor sângeroase Clămparu & Corduneanu, ba poate că ăia au mercedesuri cu mai multe faruri și vile cu mai multe camere. Dar Voicu a depistat o altă cale de a se umple de parale. O cale mai comodă și mai curată, deși doar în aparență. Este calea politicii, care include demagogia și prosteala celor mulți, începând cu neamul tău, pe care-l fraierești de voturi, cum l-ai ușura de portofele.
Să ne înțelegem: este tot un fel de furt ceea ce face el, numai că e un furt cu cămașă albă, pentru care nu te urmărește poliția și nu-ți riști libertatea. Mai mult, clanul politic din care faci parte te răsplătește, că are bugete destule pe mână.
Fiindcă doar așa trebuie privită numirea sa la Consulatul de la Bonn. I s-a atribuit o funcție de vacanță, plătită regește de români. Mai puțin de romii săi, căci aceștia nu se prea înghesuie la plătit impozite. Nici nu știu ce-s alea.