Am mai scris despre asta

Exact acum un an, mă declaram în spațiul acestei rubrici complet uluit de frecvența cu care, trecând peste Christmas și New Year’s Eve, englezii joacă etapă după etapă. Iată că la distanță de 365 de zile lucrurile se repetă la indigo: s-a jucat pe 23 și pe 26 decembrie, se joacă pe 30, ba și pe 1-2 ianuarie, în total vreo 5 etape în 10-12 zile. Efectul nu este cel de comă profundă la sfârșitul perioadei, ci acela pe care l-am încercat pe propriile piei, ba și pe nervii eferenți, în primăvară, când Middlesbrough, una din echipele alea supuse acestui ritm infernal (pentru noi) sau doar firesc (of course, pentru ei) a fugărit-o pe Steaua cea odihnită timp de 3 luni până i-a băgat în novod și cel de-al patrulea peștișor, cel de aur (tot pentru ei!). Concluzia vine de la sine: nu ritmul distruge performanța, ci lipsa lui. De unde derivă o alta: pauzele lungi și dese / cheia marilor… eșecuri! Disecând puțin chestiunea, observăm că, exceptând portarii (care sunt, oricum, cel mai puțin solicitați fizic) care intră meci de meci pe gazon, marile echipe au suficient de mulți jucători încât să-și permită să-i odihnească prin rotație. Ați observat, cred, că inclusiv în meciuri importante, de Liga Campionilor, sunt echipe care joacă mai mult cu rezervele dacă obiectivul este atins. Cel mai recent exemplu: Real Madrid care în ultima etapă, la Kiev, a introdus în teren doar doi titulari, Ronaldo și Carlos, printre ceilalți 9 figurând chiar și doi debutanți. Poate în această rotație stă cheia succesului și a formei mai mereu foarte bune a marilor jucători. Translatând problema către meleagurile noastre, cred că Dinamo a folosit această tactică absolut inteligent, rulându-și cei trei golgeteri fără a-l suprasolicita pe vreunul din ei. Acum, că a „scăpat” de Ganea, pot paria pe oricât că returul „câinilor” nu va semăna deloc cu turul, indiferent ce prime promite Borcea. Jucând meci de meci (bașca în Cupa U.E.F.A.), Niculescu și Dănciulescu nu cred că vor putea duce distanța față de locul 2 până la 20 de puncte, ci mai degrabă s-o piardă și pe asta de 13, număr, se știe, cu ghinion.