Prin principiile pe care le-a difuzat în lumea largă și prin austeritatea modului său de trai, Iisus este recunoscut ca prietenul săracilor. Toți bătuții de soartă, toți obijduiții și nenorociții de pe lumea asta se bazează pe sprijinul lui, găsindu-și la el alinarea, pacea și speranța.
Cu toate astea, la serviciile lui Iisus apelează, ca la o firmă specializată în rezolvarea chiuvetelor înfundate, și cei care, înecați în opulență, dau uneori accidental de belea. E cazul marilor șmecheri politici din țara noastră, momentan împârnăiați. Udrea, Ridzi, Alina Bica, pentru a începe cu drept-credincioasele. Vâlcov, Vanghelie, Mazăre, Cocoș și fiul său Cocoșel, pentru a continua cu drept-credincioșii.
Pioși de crapă pielea pe ei, fiindcă așa cere norma creștinismului, toți aceștia și-au petrecut zilele de dinaintea Paștilor în post și rugăciune. Au bătut mătănii de-au făcut bortă în podea și s-au uns conștiincios cu mir, la fel cum se ungeau până mai ieri cu uleiuri parfumate, în saloanele de „sexy masaj”. Nu le convine deloc gimnastica asta creștinoidă, dar dacă trebe, trebe. Câte o pauză de la desfrâuri prinde bine oricând, cu condiția să nu fie prea lungă.
Toate aceste lepădături au impresia că Iisus le coboară în celulă, la fel cum susținea și poetul legionar Radu Gyr, în celebra sa poezie. Îi mângâie pe capetele pătrățoase, să le fie sevrajul fără smucituri, și oftează plămân la plămân cu ei. Apoi, le ia în brațe dosarele penale, ocupându-se personal de eliberarea lor. Dacă e cazul, Iisus distruge și câteva probe de prin dosare, cum se mai întâmplă în cazurile unor unși cu multe alifii.
Așa a crezut Becali, așa crede Udrea, la fel Vanghelie. Că Iisus nu mai poate de grija lor și face tot ce-i șade în puterile sale nelimitate pentru ca hoții de țară să se reîntoarcă la ocupația lor de bază: hoția.
Fals, absolut fals. Iisus este și va rămâne doar prietenul celor obijduiți.