Pericolul gripei aviare nu ostenește nicio clipită; mai mult, el își întinde crengile asupra noastră, pândindu-ne și lovindu-ne în moalele capului, când ne așteptăm mai puțin. Ți se face teamă să deschizi televizorul, de frica veștilor pesimiste, fiindcă nici bine nu se stinge un focar de infecție, că altul mai breaz își aprinde vâlvătăile. Dar gripa aviară nu mai e o molimă grobiană; am aflat că acum atacă subtil, în locuri neconvenționale. Și pentru că exemplul personal e întotdeauna mai convingător, o să vă spun ce am pățit eu, ca să vedeți cât de imprevizibil este acest virus, căruia nimeni nu izbutește să-i jumulească măcar o pană din aripile-i umbroase.
Cum sunt de felul meu o fire cu înclinație poetică, obișnuiam până mai ieri să adopt, în vorbirea de zi cu zi, un limbaj metaforic, în care figurile de stil cu orientare avicolă ocupau, ca să mă folosesc de o sintagmă la modă, un important „segment de nișă”.
De exemplu, când îl auzeam pe-un politician gafând verbal, îl taxam pe dată, zicând că nesăbuitului „i-a zburat un porumbel din gură”. Despre câte o damă fițoasă și redusă la căminul cultural, numai bună ca umplutură pentru foile de sarma ale tabloidelor, spuneam că „are creier de bibilică”; și cădeam la orice oră de acord că cinstea, în ziua de azi, e o „pasăre rară”, o „rara avis”, cum remarca odinoară și prietenul nostru, latinul.
La câte un fotbalist celebru, vânător îndrăcit de fuste cu autograf, mă refeream ca la unul care „o face pe cocoșul”; despre Gușă aveam convingerea că, din punct de vedere politic, „a dat cioara din mână pe vrabia din par”; și totodată eram gata să pariez că-ntr-o zi Băsescu va rămâne „singur cuc”, fiindcă îi tratează pe toți ceilalți ca pe niște „guguștiuci”. Iar în ce-l privește pe Petre Roman, de pe buzele sale auzeam desprinzându-i-se mișcător „cântecul de lebădă”, pe care nu i-l mai ascultă nici măcar „pupezele” de la APACA.
În fine, fiindcă sunt conștient de importanța ecranului de televizor în culturalizarea noastră, salutam cu entuziasm sincer ori de câte ori câte o vedetă cititoare de știri pe prompter „cădea cloșcă și se așeza pe cuibar”, punând astfel mâna la creșterea natalității naționale, destul de faultată în ultimii ani.
Și acum, să vedeți ce tragedie am pățit, din cauza modului meu plastic dar inconștient de exprimare: toate figurile de stil de orientare avicolă, folosite de mine cu o intensitate iresponsabilă, sunt suspectate de gripă aviară. Exact așa cum ați auzit. Temutul virus, care se transmite prin intermedierea păsăretului, mi-a atins în mod periculos vocabularul, riscând să-mi îmbolnăvească toate cuvintele. De aceea, fiind un bun cetățean, mă autodenunț ca fiind contaminat și mă pun la dispoziția autorităților, rugând factorii de resort să-mi declare limbajul în carantină.
