Am ales nu un președinte, ci o familie prezidențială

Sunt pe lume unii bărbați fără noroc, candidați naivi la însurătoare, care trag speranță că iau de neveste niște fătuci, când de fapt ei se căsătoresc cu regimente de rubedenii de-ale fătucilor. Ei cred că-și trag pe deget o singură verighetă, dar de fapt își încarcă mâna cu o mulțime de verighete.
Încă din noaptea nunții, mirele se trezește pe cap c-o soacră care-l vizitează des și-l bombardează cu sfaturi cicălitoare; mai aterizează și un tată care nu se oprește din trăncăneala sa despre vremurile bune de altădată; din podea iese și un unchi care l-a cunoscut personal pe Iliescu… Mai vin apoi la rând mătuși, bunici, străbunici….
Bietul însurățel să-și pună mânurile-n cap: dacă știa în ce se bagă, se abținea, în mod cert, de la însurătoare.
***
La fel a pățit și amărâtul nostru popor românesc: a crezut c-a ales un președinte și de fapt s-a ales cu întreg familionul prezidențial pe cap. Ca să spun pe șleau, pe mine, ca simplu cetățean, nu mă interesează de pildă cu cine-și umple sectorul cord fiica cea mică a președintelui, cu cine merge la mare și se prăjește pe plajă.
Dacă-i combinată cu băietul lu’ Hrebe, cu vărul lu’ Bush sau cu nepotul lu’ Pește, mi-e cu totul egal, și sincer să fiu nici nu vreau să aflu. Dar domnișoara prezidențială ar putea să-și facă mendrele discret, undeva la fereală de ochiul opiniei publice, ca să nu se afle în sat și să nu fie trasă în poză, dând astfel poporului pricini de bârfă.
***
Dimpotrivă, dumneaei adoptă un comportament care ține mai curând de exhibiționism. Îi place să se dea în spectacol, să se afișeze, moștenind de la tati înclinația patologică pentru băile de mulțime.
Știți ce cred eu? Că fata lu’ Băsescu, asemeni lui tati, s-ar stinge de inimă rea dacă-ntr-o bună zi n-ar mai apărea pe prima pagină a gazetelor. S-ar topi ca lumânarea, așa să știți.