Am adus un cadou mișto

„White Christmas” n-o fi după gustul unora cel mai frumos cântec de Crăciun, dar neîndoios e cel mai celebru. Culmea, e compus de un evreu – Irvin Berlin – născut prin dușmănoasa Rusie și emigrat în SUA, dar se admite, ținând cont că și Iisus a fost evreu…
Cântecul meu favorit de Crăciun este însă „I believe in father Christmas”, compus de Greg Lake. Săracul Griguță! La începutul acestui decembrie, a fost răpus de cancer, la 69 de ani, după o luptă lungă și inumană. A murit mai tânăr decât infantilul și tot mai stupidul Mick Jagger, care continuă să călărească fetișcane și să le însămânțeze, de parcă ar vrea să precizeze că n-are alt scop în viață. Ăstuia și la înmormântarea maică-sii cred că tot la sex îi zbura gândul!
Cu toată dragostea mea de ateu convins, mă rog ca sufletul lui Greg Lake să ajungă într-un loc unde să se găsească măcar o chitară ca lumea, poate și un piano. Acesta este Raiul pentru un rocker trist ca el.
Suntem în perioada când fiecare primește cadouri, 90 la sută dintre ele nefiind pe placul inimii noastre. Eu vi-l fac cadou pe Greg Lake. Intrați pe YouTube și ascultați-l cântând în memorabilul „Epitaph”, din perioada când făcea parte din formația King Crimson. Ascultați-l apoi interpretând „Lucky man” și mai ales „C’est la vie”, pe când era membru în grupul Emerson, Lake and Palmer.
Și mai ales ascultați-l în „I believe in Father Christmas”, acompaniat la flaut de Ian Anderson, de la altă formație angelică, Jethro Tull. Cei doi cântă în biserica Saint Bride’s din Londra, susținuți din planul doi de corul credincioșilor. Prezentarea o face chiar părintele de acolo.
Vă las și să vă bucurați de cadoul meu pentru dumneavoastră. E un cadou scump, dar nu-mi mulțumiți. Între prieteni se petrec asemenea gesturi.
Și da, am și eu o întrebare de Crăciun, oarecum retorică. Oare la noi unui rocker i s-ar da voie să se producă într-o biserică? Nu l-ar fugări popa cu mătura, în huiduielile enoriașilor?