Altitudinile de peste 2.000 de metri stimulează pierderea kilogramelor în exces



Altitudinile de peste 2.000 de metri le ajută pe persoanele supraponderale să piardă din kilogramele în exces și să se mențină la noua greutate corporală timp de mai multe săptămâni, potrivit unui studiu german publicat joi de ediția online a revistei Obesity, informează AFP.
Echipa de cercetători coordonată de Florian Lippl, de la Universitatea Ludwig Maximilians din Munchen, a studiat efectul avut asupra a 20 de bărbați obezi o săptămână de vacanță petrecută la o altitudine de 2.650 de metri. Bărbații aveau, în medie, o vârstă de 55,7 ani și un IMC (indice al masei corporale) de 33,7. Indicele de masă corporală este raportul dintre greutatea unei persoane împărțită la pătratul înălțimii acesteia. Persoanele normale au un IMC cuprins între 18,5 și 24,9, cele supraponderale între 25 și 29,9, iar cele obeze, peste 30.
Experimentul nu a inclus nici o altă modificare a stilului de viață în ceea ce privește exercițiile fizice sau regimul alimentar.
La finalul acestei săptămâni petrecute la mare altitudine, cercetătorii au remarcat o pierdere în greutate a voluntarilor, o scădere a consumului zilnic de alimente și o ameliorare semnificativă a nivelului tensiunii arteriale. Aceste efecte erau încă prezente la patru săptămâni de la revenirea voluntarilor la altitudini mai joase.
Potrivit cercetătorilor, scăderea în greutate este, în principal, o consecință a unei creșteri a metabolismului de bază, care corespunde cheltuielilor energetice ale organismului aflat în stare de repaus, deja remarcată cu ocazia unor studii anterioare efectuate la mari altitudini, dar și unei reduceri a cantității zilnice de alimente consumate.
Scăderea apetitului este un simptom frecvent întâlnit în cazul „răului de munte”, însă pofta de mâncare poate fi influențată de numeroși alți factori, precum dinamica de grup.
Cercetătorii au constatat o creștere a concentrației de leptină, un hormon a cărui activare determină o scădere a apetitului. Concentrația mai mică de oxigen de la înălțimi mari s-ar putea afla la originea acestei creșteri a concentrației de leptină.