Altarul se umple de îngeri în timpul Sfintei Liturghii

În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera și participau și ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinerești.
Odată, atunci când a făcut Vohodul Mare, o călugăriță ce era de față l-a văzut că merge prin aer, că intră în altar fără să pășească pe dușumea. S-a pierdut cu firea și și-a făcut cruce, deoarece era pentru prima dată când a văzut o minune. Atunci când s-a terminat Liturghia și călugărița s-a dus să ia binecuvântare ca să plece, Părintele Iacov îi spuse cu naivitate:
‒ Astăzi Liturghia a fost altfel.
Auzind acestea, monahia a prins curaj și a început să-i descrie cum l-a văzut la Vohodul cel Mare. Dar Starețul a apucat mai înainte și i-a spus să tacă, să nu spună nimănui nimic.
Mai târziu i-a explicat unui diacon îndatoririle sale. Și ca să-l facă mai atent, i-a vorbit cu o adâncă evlavie despre experiențele și vedeniile lui:
‒ Ah, părintele meu, dacă ați vedea ce se petrece în timpul heruvicului, când preotul citește rugăciunea, ați fugi cu toții… Îngerii urcă și coboară nevăzut și de multe ori simt aripile lor cum mă lovesc peste umeri.
(Stelian Papadopulos, Fericitul stareț Iacov Țalikis, starețul Mănăstirii Cuviosului David, traducere de Ieromonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 120-121)