Alta acum!

Una dintre cele mai serioase și mai bine scrise reviste din lume, „Foreign Policy”, anunță încă un atentat la vechile obiceiuri și credințe: apariția oficială a… genului neutru, astfel menționat în documente. Încă din 2011, australienii informau că acceptă declararea celui de al treilea gen, X, precum și înscrierea lui în pașapoarte. Terminologic, avem în lumea vie (vegetală) câte un buclucaș neutru (un măr, două mere) dar operează numai în postata lexical-gramaticală, fiindcă polenizarea și rodirea nu-s cu putință fără implicarea distinctă a celor două sexe. Interesant este că genul X nu se confundă cu homosexualitatea, care, pe alocuri, încă rămâne pasibilă de condamnări severe. În Iran se aplică și acum pedeapsa capitală, dar același Iran, fără a recunoaște genul alternativ X, acceptă operația schimbării de sex. Este, desigur, o altă discuție, dar cumva conjunctă.
Americanii încă ezită, vorbind despre „tulburarea identității de gen”, afecțiune (?) marcată prin neconcordanța între sexul atribuit unei persoane „și identitatea sexuală exprimată”, în vreme ce nemții permit înregistrarea nou-născutului cu indicativul sexual X, astfel considerând că se elimină intervențiile chirurgicale traumatizante imediat după naștere. N-aș zice că lucrurile-s chiar limpezi – dimpotrivă. Când un prunc vine pe lume cu organe sexuale indistincte ori malformate e una, dar în cazul normalității anatomice, „identitatea sexuală exprimată” cum s-o constați în fragedă pruncie? Pot fi doar revelații târzii, dar în Pakistan și în Nepal, sexul X se consemnează prin apartenență la „hijras” încă de la naștere.
Un teoretician al celui de al treilea gen, endocrinologul Harry Benjamin, declară ritos că „importanța dominantă a organelor genitale pentru determinarea sexului cuiva a fost zdruncinată”. Măi, să fie! Nu mai contează, deci, păsărica, ci cuibul în care (mental) este așezată! Trebuie, probabil, să fii de modă foarte veche ca să mai crezi că trăiești într-o lume alcătuită din bărbați și din femei și că porunca Dumnezeiască „Creșteți și vă înmulțiți!” nu se cuvine aruncată la lada de gunoi a istoriei omenirii și creștinătății! Nu-mi prea pot închipui cum arată o partidă de amor cu un X, dar încă și-ntre doi X! Dacă nu-i nici bărbat, nici femeie, înseamnă, probabil, că-i și bărbat și femeie, urmând să se convină de la bun început „azi sunt eu Lenuța, mâine ești tu”. Iar dacă nu s-a procedat la operația schimbării de sex, organul genital distinct fizic mai degrabă împiedică decât mijlocește actul sexual. Și mai este corect să-l denumim act sexual?
Nu-i mai puțin adevărat că încă din zorii umanității s-a întrevăzut ființarea androginului, pe care Aristofan îl definea ca „unire a masculinului cu femininul”.
În subcontinentul indian, despre hijras se amintește în Kama Sutra, în Ramayana, în Mahabharata. Și nu-i vorba aici despre heterosexualitate, ci de intersexualitate, termeni dificil de departajat în zăpăceala actuală de concepte apărute sub aripa ocrotitoare a „drepturilor omului” și a nelimitării libertăților individului. Așa numiții hijras nu-și propun rezolvări chirurgicale, întrucât definirea sexului este o chestiune strict personală, pasibilă de oscilații și modificări în timp, urmând a decide fiecare ce-i, cum și când crede de cuviință. Oricum, ei nu simt nici o chemare pentru unul din sexele „tradiționale” .Vor să rămână X și, prin militantismul insistent practicat, se pare c-au izbutit. Să fie vorba despre înfrângerea unor păguboase prejudecăți ori de simplă și abuzivă legitimare a patologicului și includerea anormalului în normalitate? Întrebarea s-a mai pus și-n cazul homosexualității; răspunsul și deciziile în cauză sunt cunoscute.
Mentalitatea noastră balcanică nu cred c-ar accepta barem discuții pe-o astfel de temă, darămite inițierea celor mai timide gesturi tolerante – și nu-i vorba despre badea Gheorghe de la Pocreaca, ci chiar de vârfuri ale intelectualității, care-și pun întrebări de genul: ce se va întâmpla în armată, mai ales în marină și-n corpurile expediționare, vom avea mănăstiri hijras, ce se mai alege din sport, unde s-ar cuveni incluse și competiții destinate celui de al treilea sex, muzica și poezia vor trebui să-și adauge, alături de eterna temă „un băiat iubea o fată” și incursiuni în spațiul încă necartografiat al „iubirii X”, ce se mai alege din valorile familiei, cum se rezolvă sporul negativ al natalității continentului, unde-l așezăm pe X între Adam și Eva etc., etc., etc. Dar, la urma urmei, ce-i cu toată vânzoleala asta? Creangă avea o vorbă: „șoarecele, când nu încape în bortă, își mai leagă și-o tidvă de coadă”. Mapamondul arde, convulsionat de conflicte, iar nehotărâții sexuali… se piaptănă! Îmi închipui ce „Poveste a poveștilor” ar scrie humuleșteanul despre… sexul X!