Presupunând prin absurd că D.N.A. și toate parchetele din țară chiar ar avea de gând să-și facă treaba pentru care angajații lor sunt plătiți cu bani grei (și albi!, ceea ce înseamnă că ar trebui cu adevărat să muncească și nicidecum să scoată pe bandă rulantă „N.U.P.”-uri, cum am și eu acasă vreo două care te fac să te întrebi: la ce bun să mai existe aceste instituții?) și să se pună pe arestat toți „oamenii de fotbal” implicați în diverse combinații și aranjamente, cu siguranță că s-ar petrece cel puțin două lucruri de-a dreptul interesante. Primul ar fi că fotbalul românesc ar trebui desființat în totalitatea lui, golănia de sorginte penală fiind singura regulă după care acesta își desfășoară activitatea, la toate nivelurile, de la așa zisele „cluburi fanion” și până la ultima echipă din campionatele județene. Cel de-al doilea ar însemna, poate, relansarea economică a României prin construirea de pușcării, numărul actual al acestora fiind cu totul insuficient pentru a-i cuprinde pe toți cei ce s-ar cuveni să intre în „cantonament” în ele. Ideea asta cu arestarea „en gros” și condamnarea „en detail” am mai adus-o în discuție de nenumărate ori, de mirare fiind nu amploarea fenomenului (lucru vizibil oriunde ai privi) ci faptul că încă mai există oameni liberi în sistem. Nu vorbim de chestiile ălea hazlii din epoca romantică a vânzărilor de meciuri (traiste cu bani împărțiți în vestiar și băgați în jambiere pe timpul jocului ori ajutoare „colegiale” date celor care aveau nevoie de un punct, două, pentru a se salva de la retrogradare) ci de sute de mii ori milioane (chiar zeci) de euro, rezultate din vânzări de jucători, de locuri cumpărate în Divizia A sau chiar, de la o vreme, în Liga Campionilor, activități derulate aproape la vedere, cu binecuvântarea șefilor supremi ai Federației și ai Ligii, numiții Mircea Sandu și Dumitru Dragomir, ale căror porecle, „Nașu’” și „Corleone” ar fi ele însele suficiente pentru a-i condamna.
Arbitri, conducători de club, antrenori, fotbaliști, șefi de la Ligă și Federație, toți sunt mânjiți și pe deplin pușcăriabili. Am auzit deja voci care ziceau: „săracii!” și vorbeau despre o nouă diversiune. Eu zic că diversiune ar fi să nu îi lege pe toți.
