Daniel Ioan Danilă are 12 ani, este elev la Școala “Al. I. Cuza”, Fălticeni, și este unul din cei mai tineri alpiniști din județ. Părinții fac și ei alpinism și l-au luat pe Daniel cu ei pe munte încă de când acesta avea un an. Până la 12 ani, Daniel a escaladat munții din țară și a făcut multe excursii în Franța, în Alpi, iar anul acesta a fost în Italia, în Dolomiți, în Alpii italieni.
„Este greu să îți imaginezi munții Dolomiți. Oricât de mult te-ai apropia cu gândul de ceea ce reprezintă, îți vei da seama că ești încă departe. Ca să le poți înțelege măreția, trebuie să fii acolo”, ne-a spus Daniel.
A urcat pe Monte Cristallo, la 3.000 de metri altitudine
Am aflat de la micul alpinist că traseul pe cablu și pe pereții masivi de piatră a durat cam șase ore, punându-i la încercare voința și rezistența fizică, atât lui, cât și coechipierilor. Pe Daniel îl interesează nu numai ceea ce escaladează, dar și istoria locurilor respective. A fost mândru să ne spună că aceste „via ferrata”, care în italiană înseamnă “drum de fier”, au fost construite pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial de austrieci și italieni, pentru a căpăta poziții cât mai strategice și pentru a avea acces pe platourile altfel inaccesibile.
„Astăzi încă se mai văd galerii și grote, tunele, ziduri, construcții și tranșee, urme ale luptelor crâncene purtate în acești munți”, a spus alpinistul. Totodată, a mărturisit că traseul pe perete a fost greu și nu lipsit de pericole, în unele locuri urcând pe pereți verticali de stâncă, asigurați în hamuri și lonje de escaladă.
„Kilometri întregi de stâncă, noi și norii”
Așa a descris Daniel priveliștea masivului văzut de acolo, de sus. „Parcă eram pe altă planetă, necunoscută și sălbatică. Orice pas acolo trebuia făcut cu maximă atenție, o cât de mică greșeală putea avea consecințe grave”, a spus cu tărie Daniel.
A doua ascensiune a fost pe Marmolada, cel mai înalt masiv al Dolomiților, cu vârful de 3.343 m, Punta Penia. Daniel spune că a fost cel mai interesant traseu din întreaga expediție. Urcușul a început de la lacul Fedaia, 2.057 m, unde rocile calcaroase se înfrățeau cu jnepenii și lichenii. De la Rifugio Pian de Fiacconi, 2.626 m, a început escalada spre Marmolada, Punta Penia.
Traseu pe ghețar
Cu colțarii montați, a început urcușul, care a durat cam două ore și jumătate. „Traseul pe ghețar a fost o tură mai tehnică și mai dificilă decât via ferrata, dar și foarte spectaculoasă, cu o priveliște extraordinară. De sus, printre nori, se vedea lacul Fedaia, ca și cum ar fi fost un jeleu verde, translucid”, ne-a mărturisit Daniel Dănilă. Ultima porțiune a fost cea mai dificilă pentru Daniel, fiind și cea mai periculoasă parte a ascensiunii.
A cucerit Dolomiții
„În sfârșit am ajuns pe vârf la 3.343 m, Marmolada, Punta Penia, cel mai înalt vârf din Dolomiți. Ascensiunea a fost extraordinară și a fost nevoie de multă atenție din partea noastră pentru a ajunge aici”, a spus alpinistul de numai 12 ani.
A urmat coborârea, pe ghețar, din nou, și pe via ferrata.
“După ce ai fost în Dolomiți, vii acasă cu un singur gând, acela că într-o zi te vei întoarce”.
Impresionat de aceste călătorii, Daniel a spus că ideea de munte se schimbă după ce vezi măreția acestora, și după ce admiri spectacolul de nori pe care ți-l oferă aproape în fiecare zi.
„Multă lume consideră Dolomiții ca fiind cei mai frumoși munți din Europa, fără să fi mers acolo. Cred că o astfel de afirmație o poate face numai acela care a văzut cu adevărat Dolomiții, care îi impresionează și fascinează pe toți cei care vor să-i cunoască”, a încheiat Daniel.
