La fel ca oamenii, muștele de oțet Drosophila devin mai uituce pe măsură ce înaintează în vârstă.
Un nou studiu publicat în jurnalul Nature Neuroscience arată că, în cazul muștelor cel puțin, pierderile de memorie pot fi anulate dacă acestea au o dietă bogată în poliamine.
„Avem o mare nevoie de stimulatoare cognitive care să ne mențină sănătoși la bătrânețe, iar acum poliaminele ne oferă o nouă șansă”, spune Ronald Davis, un specialist în învățare și memorie din cadrul Scripps Research Institute, ce nu a luat parte la acest studiu. „Există motive pentru care să fim optimiști că această cercetare efectuate pe muște va da rezultate și în cazul oamenilor”, spune Davis.
Poliaminele – printre care se numără și putresceina, cadaverina și spermidina – sunt mici molecule esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea celulelor. Pe măsură ce îmbătrânim, însă, nivelul celular al poliaminelor scade.
Unele alimente despre care oamenii cred că aduc beneficii sănătății umane – cum ar fi germenii de grâu sau boabele de soia fermentate – conțin un nivel bogat de poliamine. Oamenii de știință japonezi au arătat că natto, un produs japonez pe bază de boabe de soia fermentate, duce la creșterea nivelului poliaminelor din sângele oamenilor.
Stephan Sigrist de la Freie Universität Berlin, unul dintre cercetătorii implicați în acest studiu, cauționează că încă este o cale lungă până când va fi demonstrat că poliaminele pot preveni pierderea memoriei în cazul oamenilor. „Totuși, sistemul poliaminelor oferă o nouă țintă persoanelor interesate să dezvolte terapii în acest scop”, spune Sigrist.
Alți cercetători au arătat deja că muștele de oțet, viermii și drojdia beneficiază de o longevitate extinsă atunci când cercetătorii le hrănesc cu poliamine. Acest lucru pare să se datoreze faptului că poliaminele combat declinul asociat îmbătrânirii în ceea ce privește autofagia, mecanismul folosit de celule pentru a se curăța de deșeuri. Longevitatea poate fi stimulată la musculițele de oțet și prin promovarea autofagiei prin tehnici genetice sau prin restricția calorică, însă niciuna dintre aceste tehnici nu combate declinul în memorie asociat îmbătrânirii.
Așadar, oamenii de știință nu știau la ce să se aștepte atunci când au început acest studiu cu poliamine ce s-a desfășurat de-a lungul a doi ani. „Totuși, ne-am gândit că spermidina este o substanță naturală ce induce autofagia printr-un mecanism nou, astfel că am presupus că ar putea afecta și declinul memoriei”, spune Sigrist.
Cercetătorii au antrenat muștele să asocieze un miros anume cu un șoc electric. Muștele tinere învață repede să evite acest miros și țin minte să-l evite preț de mai multe ore. Muștele vârstnice învață mai greu. Totuși, atunci când cercetătorii au hrănit muștele bătrâne cu o dietă bogată în poliamine, nivelul de poliamine al insectelor a revenit la nivelul din tinerețe, iar diferența dintre muștele tinere și cele bătrâne ce fusese observată în testele de învațare și de memorie era aproape eliminată.
„Am fost foarte impresionați de cât de puternic era efectul. Dar ne-a făcut totodată puțin neliniștiți”, relatează Sigrist.
Pentru a fi siguri că efectul era real, Sigrist a cerut altor cercetători din laboratorul său să repete experimentele în mod independent, într-o manieră „dublu orb”. Cercetătorii au încercat totodată o nouă metodă: în loc să hrănească muștele cu poliamine, ei au stimulat activitatea unei enzime ce produce aceste molecule direct în celule. În ambele cazuri, rezultatele au fost aceleași.
În alte experimente, cercetătorii au demonstrat că efectul asupra memoriei era specific și nu se datora faptului că muștele deveneau mai sănătoase ca rezultat al dietei. De asemenea, cercetătorii au demonstrat că mecanismul era independent de cel care stimula longevitatea.
Acum, oamenii de știință încep să desfășoare noi studii ce doresc să observe dacă o dietă bogată în poliamine duce la un efect similar în rândul șoarecilor și al oamenilor.
Sursa: Nature – descopera.ro