Coliva, sacrificiu al spiritului grâului, specifică popoarelor agrare, este preparată în mod special în ceremoniile de înmormântare și în ritualu¬rile de comemorare a morților. Se face din grâu curat, ales, care se pisează într-un vas special (chiua) și se fierbe până devine o pastă densă. După răcire se amestecă cu miere, cu nuci pisate, se întinde pe o tavă și se or¬nează cu diferite motive iar în mijloc se pune o cruce din zahăr, bomboane sau cacao. Aranjată pe tipsie, coliva închipuie mormântul.
Colacii
Colacii sunt „perechea sufletului fără de care acesta nu se poate integra în rândul neamului celor duși”. Se prepară din aluat de pâine, în număr impar, sub diferite forme: rotunzi, în forma literelor S, O sau X, doi O cruciș, doi S cruciș, formând o roată, în formă de cruce, în forma cifrei.
În Bucovina se fac foarte mari și se numesc „crestați” (datorită împletiturii lor crestate). Colacii se pun pe o masă acoperită cu o pânză albă, purtată pe umeri de patru oameni care vor primi câte un colac, o batistă și o lumânare drept plată. De asemenea, vor primi colaci cei care poartă steagurile și cei care primesc de pomană diferite obiecte. Colacii se prepară „ca pâinea, în capistere”, „în copa¬ia de pâine”, „copți în cuptor, în sobă, direct pe vatră”, de către femeile bătrâne „care se pricep”, femei curate, rude sau vecine.
Pomul cu dulciuri
Pomul încărcat cu fructe reprezintă un „substitut al mortului” și amintește de pomul vieții despre care se menționează în Facerea, dar și în Apocalipsă. Pomul simbolic pentru înmormântare se face dintr-o creangă de măr sau prun cu multe ramuri curățate de coajă până rămân albe în care se pun diferite fructe: mere, prune, lămâi, stafide, smochine, colăcei, iar în vârf nuci. La înmormântare preotul, nasul sau participanții iau câte un fruct. În Muscel pomul este scuturat de roade deasupra mormântului, apoi se împlântă în mormânt, lângă cruce, se aruncă pe o apă curgătoare sau într-o fântână. Abandonarea pe apă amintește de rituri funerare pre¬istorice în care cadavrul se trimitea în lumea de dincolo de apă.
Pomul, „substitut al roadelor pământului”
Pomul este și un „substitut al roadelor pământului” și este dat de pomană la 40 de zile după înmormântat, reprezentând partea din rodul pă¬mântului (hrană, apă, umbră, adăpost etc.) care-i revine sufletului mortu¬lui, „expediată prin intermediul pomenirii”.
În Moldova se mai păstrează obiceiul să se scoată un pom din pământ, cu rădăcină cu tot, care, după ce este folosit ca suport al pomenilor, se ră¬sădește la mormânt, lângă cruce (Mănăstirea Cașin, jud. Bacău; Costachi Negri, jud. Galați; Grințieș, jud. Neamț; Lămășeni, jud. Suceava și altele).
După încheierea ceremoniei în unele zone ale țării pomul rămâne în livada celui care îl dă de pomană, îl îngrijește iar roadele sunt culese de cel care l-a primit.
În unele sate bucovinene pomul pomenilor se face dintr-un vârf de brad, iar în jumătatea nordică a Moldovei din săgeți de șindrilă.
Pomul încărcat cu fructe, porumbei și scăriță din aluat, prosop, cană de apă, lumânări și împodobit cu hârtie colorată, este scuturat de mai multe ori în drum spre cimitir sau la mormânt unde se înfige lângă cruce. Cel care îl duce ia prosopul agățat în pom și o sumă de bani. În Maramureș și, izolat, în zonele etnografice, pomii fructiferi se sădesc, după înmormântare, chiar la căpătâiul mortului, cimitirul căpătând aspectul unei livezi de meri.
(pr. prof. dr. IOAN STANCU)
