Alimentația școlarului (7-15 ani) II

În practică, un echilibru între alimentele de origine animale și cele de origine vegetală, se poate obține după următoarea schemă:
– dimineața: ceai sau lapte, eventual cu cafea sau caco, pâine cu unt, biscuiți;
– la ora 10 (la școală): pâine cu brânză sau un mezel, un corn, un covrig sau o gogoașă, un fruct, etc.;
– la amiaza: un aliment gătit cu carne, unul cu legume și un desert, de preferat pe bază de fructe. Se recomandă ca, cel puțin de câteva ori pe săptămână, primul fel să fie o supă sau o ciorbă. Spre exemplu, o masă de prânz ar putea fi alcătuita din: legume verzi sau uscate cu unt, friptură de carne cu cartofi, fructe crude sau compot, ori o prăjitură, pâine și apă;
– la ora 17: o cană de lapte sau iaurt cu biscuiți.
În concluzie, pentru o bună creștere și dezvoltare a copilului de vârstă școlară, ca și pentru păstrarea stării lui de sănătate, trebuie ca alimentația acestuia să satisfacă, cantitativ și calitativ, echilibrul dintre proteine, lipide si glucide și să se asigure, în același timp, un aport suficient vitaminic, mineral și hidric, variabil cu vârsta.
Erorile cantitative sau calitative în alcătuirea alimentației școlarului pot avea diferite consecințe nefaste, uneori destul de grave, în funcție de lipsa sau excesul principiului nutritiv respectiv.
Este normal ca acești copii de vârstă școlară să consume, aproape totdeauna, aceleași alimente ca și restul familiei, împreună cu care, de altfel, servesc, de obicei mesele.
De aceea, se consideră că la această vârstă nu este nevoie să fie indicate, pentru copiii sănătoși, regimuri speciale, ci doar să se țină seama de asigurarea necesarului caloric, echilibrului dintre factorii nutritivi, dar mai ales de indicatorii care atestă o dezvoltare normală a școlarului, ca și o bunăstare de sănătate. Aceste criterii sunt, de altfel, indispensabile tuturor membrilor familiei copilului.
Deși descresc cu vârsta, nevoile de proteine, lipide, glucide, vitamine și minerale rămân, totuși, și la această vârstă, datorită „saltului de creștere”, prepubertar și pubertar, destul de mari. Acest lucru impune o supraveghere atentă a alimentației școlarilor, fără ca grija părintească să devină prea evidentă, ceea ce ar putea duce la conflicte alimentare și chiar la anorexie psihogenă.
Ca și la preșcolar, hrana zilnică a școlarului trebuie să conțină cel puțin un reprezentant al celor 9 grupe de alimente:
1. Lapte și derivate.
2. Carne și peste.
3. Ouă.
4. Unt și grăsimi animale și vegetale.
5. Pâine și făinoase.
6. Legume și zarzavaturi proaspete.
7. Leguminoase uscate.
8. Fructe proaspete.
9. Zahăr și produse zaharoase.
Dacă lipsesc alimentele dintr-o grupă, vor fi înlocuite cu alimente din alte grupe, care să conțină principiile nutritive absente. Din alimentația școlarului, ca și a preșcolarului, nu trebuie să lipsească alimentele de sezon.
Sursa: www.topsanatate.ro