ALICE ȘI COMENTARII

Extrem de interesante comentariile postate pe Internet la adresa diverselor articole publicate în presă pe tema focului de pușcă tras cu iresponsabilitate bețivă de Const. Rădulescu în țeasta unui nevinovat. Marea majoritate a internauților condamnă vehement actul criminal, dar se găsesc nu puține voci, la fel de vehemente, potrivit cărora crima (că de asasinat este vorba: victima n-are șanse de supraviețuire și, în cazul cel mai bun, rămâne pe veci în stadiul de „legumă”) ar avea deplină îndreptățire în numele apărării sfintei proprietăți și al capitalismului în floare. Nu luăm în discuție fondul chestiunii, fiindcă lucrurile-s mai mult decât clare si orice sforțare avocățească nu poate duce la nimic – deși, în România, cei căptușiți cu bani și influență se situează mai presus de lege și-și fac pur și simplu de cap. Dar, de astă dată, boacăna-i prea moțată! Sunt, însă, o mulțime de alte prevederi legale pe care Rădulescu le-a încălcat flagrant și de care… nimeni nu pare a se sinchisi! Ucigașul nu avea permisul de port-armă vizat (de trei ani!), deci, nici dreptul de a poseda pușca. Posesorul unei arme de vânătoare (obligatoriu, membru al unei Asociații vânătorești – iar Rădulescu era exclus de mult din AJVPS!!) nu poate ieși cu pușca în teren decât în baza unei autorizații ce prevede natura vânatului, locul vânătorii și ziua cu pricina. Rădulescu n-o avea și nici n-avea cum s-o posede! Pușca nu putea fi scoasă din lada metalică specială prinsă-n peretele domiciliului posesorului! Să zicem că ar fi avut autorizația – și tot încălca legea pe mai departe. În afara standului, arma nu poate fi încărcată – ori, Rădulescu o flutura având cartușele introduse în magazie! Pușca Remington, cu repetiție (semi-automată, 5 focuri) a fost de mult interzisă prin lege și nu poate fi utilizată decât cu magazia încărcată „orb”, astfel încât să nu poată găzdui decât două cartușe. Or, din armă, cum s-a văzut, au fost extrase 5 tuburi! Ca să nu mai vorbim despre faptul că pușca de vânătoare poate fi utilizată doar împotriva… vânatului, nu a cetățenilor doritori de scaldă. Cum se vede, un adevărat buchet de încălcări ale legii! Dacă le comitea Ghiță Țâșpoc din Belciugatele, era de mult proptit la zdup. Rădulescu e liber. Încă odată își arată actualitea versul fabulei: „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”!
*
Campionatul Mondial de Fotbal readuce în atenție discuția (mereu latentă) privitoare la calitatea comentariului TV. Postul național și-a asigurat colaborarea unor comentatori realmente valoroși – spre deosebire de celelalte televiziuni, care așază în fața microfonului gazetari improvizați, incapabili să facă față rigorilor unui comentariu întrutotul specific. Cu vreo 35 de ani în urmă, după încheierea unui meci la Istanbul, am discutat o noapte întreagă cu marele ziarist sportiv ce a fost Ion Chirilă (era și Țopescu de față). Interlocutorul a încercat să stabilească niște reguli proprii comentariului sportiv TV. Valabile și azi. Pe atunci, televiziunea abia ieșise din scutece și era apăsat marcată, la acest capitol, de specificul transmisiilor radio. Spunea Ion Chirilă: crainicul TV va trebui să suplinească ceea ce nu se vede. Să nu-mi relateze că mingea a ieșit în aut, decât dacă respectivul aut ar avea un anume chichirez. Să nu-mi bage degetele în ochi și să nu mă treacă nevinovat în categoria nevăzătorilor. Să-mi aducă informații în plus despre combatanți. Să emită judecăți privind ansamblul desfășurării partidei și considerații de ordin tactic; să însoțească fazele cu precizări de ordin tehnic și regulamentar. Orice altă vorbărie (redundantă) este cel puțin inutilă. Voi reveni asupra subiectului la terminarea Mondialului, fiindcă starea actuală a comentariilor sportive TV o reclamă din plin.