Dărâmarea lui Tăriceanu, la care sapă voinicește domnul Traian Băsescu, nu s-a petrecut nici după angajarea în luptă, lângă aliatul veteran Boc, a lui Mircea Geoană. Presa vorbește chiar despre un angajament PSD-PD de guvernare comună parafat la ceas de seară, în dealul Cotrocenilor, de președintele însuși. Că o fi așa, că n-o fi, e greu de aflat. Scrisă sau nescrisă, înțelegerea a ieșit însă la lumină prin declarații, strângeri de mâini și surâsuri cu subînțeles. Traian Băsescu, în stilu-i cunoscut, pentru a nu se petrece o fractură în demersul parlamentar de dărâmare a Guvernului, a dat cu o seară înainte indicații prețioase cum să se voteze, ce să se voteze și ce nu și cum va arăta guvernul care se va naște din noile scutece ale democrației românești. Ce a ieșit până la urmă, am văzut cu toții. Aproape 30 de parlamentari din PSD și PD ( din care 12 au făcut diferența), identificați cu lupa camerelor de luat vederi sau prin declarații proprii, n-au vrut să voteze împotriva actualului Guvern. Un parlamentar PD a și declarat, înintea votului, de ce crede el că este o prostie această inițiativă care nu aduce avantaje partidului lui, ci dezavantaje. Respectivul opina că este mai bună răbdarea care curge în favoarea opoziției. Câțiva pesediști, în frunte cu Ion Iliescu, l-au avertizat și ei pe Mircea Geoană, lider deocamdată al formațiunii, că repetă greșala făptuită la Referendumul cu suspendarea președintelui Băsescu. Toți acești „trădători” vor fi judecați în stil stalinist de cele două partide și, pesemne, decapitați. Dacă la PD, partid care își are conducerea autoritară la Cotroceni lucrurile sunt mai simple, la PSD treaba e mai complicată. Va reuși Mircea Geoană să reteze scăfârliile parlamentarilor care n-au ascultat indicația conducerii centrale? Va așeza el pe butuc grumazul bătrân al lui Ion Iliescu pentru ca securea să execute tăios sentința? Mă îndoiesc. Bătrânul activist bolșevic, comunist, fesenist, pedeserist, are cartilagiile tari, iar custura lui Geoană ar putea fi din plastilină moale. Nici cu Adrian Năstase nu va fi mai ușor. Fiecare din ei dispune de o vascularizare amplă a simpatiilor în partid. E posibil, în consecință, ca săpătorul de groapă pentru alții să cadă singur în ea. Mircea Geoană, spun unii, și tare mă tem că au dreptate, ar putea fi tributul plătit încercării eșuate din Parlamentul României. El va plăti cu capul. Dacă nu azi, atunci mâine, mâine fiind după alegerile europarlamentare. Congresul Extraordinar pe care îl convoacă grupările dizidente din partid ar putea să aibă loc. Va duce Geoană pe făraș PSD-ul plocon la Cotroceni sau PSD-ul va lăsa la poarta Palatului, tot pe făraș, capul naivului președinte care a făcut greșala de a crede în cine nu trebuia? Vom trăi și vom vedea.
Până una alta, liberalii și maghiarii au rămas la guvernare. O guvernare beteagă, cu câțiva miniștri fleșcăiți, imberbi și alți câțiva mai stăpâni pe ei. Vor căra ei mai departe responsabilitățile multiple ale noului buget, pe cele legate de organizarea noilor alegeri, vor pune paravanele care trebuie în calea viscolelor iernii care se apropie? Pe ce se bazează Tăriceanu, enervant de calm în aceste zile? Pe aceiași parlamentari din toate partidele care n-au chef să se lase antrenați în aventuri puse la cale de Traian Băsescu și care i-ar putea lăsa fără fotoliul de sub fund al mandatului? Probabil. Scriam, acum o săptămână, că reușita lui Traian Băsescu s-ar solda cu un tărăboi până la cer, care nu se știe când se va termina. Tot atunci, opinam că eșecul debarcării Guvernului se va solda cu un tărăboi până la nori, norii fiind ceva mai jos decât adâncimile nemăsurate ale cerului. Un tărăboi mai mare va fi înlocuit deci de un tărăboi mai mic. Oricum liniște nu va fi. Până la ora la care scriu aceste rânduri, președintele nu s-a pronunțat. Gazetarii care au fost lângă el la Bruxelles spun că starea lui de spririt, desenată pe chip la aflarea veștii eșecului din Parlament, era neagră. Nu i-a priit mâncarea oferită de gazde, nu s-a atins, ceea ce e aproape incredibil, de nici o licoare, n-a dat nici o declarație. Președintele, pământiu, zice-se că va vorbi azi. Încerc să anticipez ce va zice, dar mai bine să-l așteptăm să se exprime.
