Alexiile. Anul Nou Apicol – Purificarea rituală a spațiului gospodăresc

Calendarul popular a marcat, în ziua de 17 martie, Alexiile, sărbătoare în care omul societății tradiționale, prin rit și credință, își ferea gospodăria de „gujulii” (insecte, reptile și rozătoare).
Numele sărbătorii vine de la Alexie, o reprezentare mitică, „patron – așa cum spune etnograful bucovinean Mihai Camilar – al viețuitoarelor care au hibernat în ascunzișurile subterane, în scorburi, sub coaja copacilor și care, în această zi, încep să se dezmorțească”.
Purificarea rituală a spațiului gospodăresc
„În Bucovina – scrie Mihai Camilar în lucrarea „Calendarul popular bucovinean: punte peste veacurile misterului existenței” (Editura Mușatinii, Suceava, 2012) – această zi era cea mai importantă pentru aprinderea focurilor rituale… În ziua de Alexii, pentru instalarea liniștii în rândul oamenilor, pentru imunitatea acestora în fața agresiunii dăunătoarelor, se făceau focuri prin livezi, focuri ce aveau ca scop purificarea rituală a spațiului gospodăresc, precum și de a ajuta soarele să depășească momentul critic al echinocțiului de primăvară”.
Această zi de martie este cunoscută și ca Ziua Șarpelui, reptilă care, după perioada de hibernare, iese la lumina solară. În zorii acestei zile „se măturau și se greblau curțile și livezile, iar gunoaiele și resturile vegetale se aprindeau cu iasca și amnarul, în credința că gospodăria și spațiul aferent vor fi ferite de insecte, livezile și semănăturile de boli și dăunători, oamenii și vitele de mușcătura șerpilor”.
Protejarea spațiului locuibil de invazia „gujuliilor” și scoaterea stupilor de la iernat
Tinerii săreau peste focurile aprinse, cu strigături rituale, iar femeile (care în această zi nu aveau voie să toarcă, să depene sau să folosească foarfecele) înconjurau casele de trei ori, cu jar și tămâie, într-un ritual de marcare a spațiului locuibil și protejare a acestuia de invazia „gujuliilor”.
„Pentru a fi sigure că vietățile dăunătoare nu se vor apropia de casă sau de grădină – scrie Mihai Camilar – femeile făceau un amestec de făină și crupe cu apă pe care-l împrăștiau la hotarele grădinii drept ofrandă, afumând totodată toți pomii din livadă”.
Ziua de 17 martie marchează și începutul Anului Apicol.
„Ritualul începerii anului apicol – menționează etnograful bucovinean – cuprindea elemente de mare vechime. Stupii de albine erau scoși de la iernat, se așezau în fața casei, la soare și se treceau peste focul care se aprindea prin frecarea a două lemne uscate”.
Din această zi urdinișul stupilor (care erau amplasați în prisacă după ce erau purificați prin stropire cu apă sfințită sau prin afumare cu tămâie) se deschidea câte puțin, în funcție de evoluția vremii.