Alexiile – 17 martie

Potrivit tradiției, după Zilele Babei se cam încheie cu iarna. Asta dacă trecem și de Zilele împrumutate, care urmează Zilelor Dochiei. De fapt, este o denumire generică a timpului schimbător, cu ninsoare, lapoviță și vânt, care urmează după Zilele Dochiei.
Zilele împrumutate sunt dedicate păsărilor (Ziua Berzei, Ziua Cucului), mieilor care sunt aduși pe lume în această perioadă (Ziua Mieilor). Adesea, aceste zile mai sunt cunoscute și ca Zăpada Berzelor, Zăpada Rândunelelor, Zăpada mieilor.
După alungarea spiritului iernii urmează un ciclu de 8 zile dedicat Cailor lui Suntoader. Suntoaderii sunt o herghelie divină, formată din opt feciori frumoși, îmbrăcați în costume populare de sărbătoare, și conduși de Suntoaderul Mare sau Suntoaderul cel Șchiop.
În tradiția populară se crede că ei intră prin casele care găzduiesc șezători și iau fetele la joc, zboară cu ele. De aceea, în zilele Cailor lui Suntoader nici o fată nu merge la șezătoare, ca să nu fie furată. De fapt, Suntoaderii pun capăt șezătorilor începute la Filipii de Toamnă și le arată tinerilor că trebuie să înceapă muncile la câmp.
De acum, vremea începe să se încălzească, gospodarii își pregătesc uneltele pentru a ieși în câmp, dar nu înainte de a-l cinsti pe Cuviosul Alexie.
Prăznuit pe 17 martie, Alexie, omul lui Dumnezeu cel cald, este în același timp și patron, și pedepsit, legat pe viață de insectele pe care din curiozitate le-a adus pe pământ. Prefăcut în cocostârc (acum este și momentul întoarcerii berzelor, al cocostârcilor), Alexie este condamnat să adune insectele până la Ziua Crucii (14 septembrie), când, potrivit tradiției populare, gângăniile se retrag în pământ. De Alexii se deschide pământul și pentru șerpi, care cunosc astfel a doua sărbătoare.
Alexiile – Ziua Peștelui
Tradiția spune că Alexie Boji, fiind sătul de iarnă, a luat într-o zi un tăciune aprins și l-a înfipt în zăpadă. Atunci zăpada s-a topit și s-a făcut primăvară. Și tot tradiția mai spune că Dumnezeu, vrând să facă un bine oamenilor, a strâns toate insectele de pe pământ, le-a pus într-o cutie și i-a dat-o lui Alexie să o arunce în mare. Curios, acesta a deschis cutia, iar gângăniile s-au împrăștiat pe pământ și în apă. Drept pedeapsă, Dumnezeu l-a prefăcut în cocostârc pe Alexie, obligându-l astfel să strângă înapoi toate insectele.
În lumea satelor există multe credințe legate de Alexii. Femeile respectă sărbătoarea ca să aibă naștere ușoară, dar și pentru a-și apăra casa de insecte și șerpi. În dimineața Alexiilor, femeile duc mămăligă și apă pe câmp pentru a hrăni gângăniile și a le ține departe de casă. Bărbații afumă livezile, grajdurile și vitele cu bucăți de cârpă, iar femeile își scot zestrea la lumina soarelui, crezând că astfel le va fi ferită de molii tot anul.
Se spune că de Alexii cântă pentru prima dată broaștele și se zbat peștii în apă. Sfântul Alexie este și cel care dă drumul peștilor și cel care le poate aduce pescarilor recunoscători recolte bune. Sfântul le dă poruncă peștilor să se împrăștie prin apă, de aceea Alexiile mai sunt cunoscute în popor ca Ziua Peștelui și este respectată cu sfințenie de mânuitorii undițelor.