Recent, a ieșit de sub tipar prima lucrare monografică din România despre filosoful și sociologul bucovinean Traian Brăileanu, parte a unei teze de doctorat cu același subiect, în curs de finalizare.
Lucrarea, care poartă titlul „Traian Brăileanu. Întruchipările rațiunii. Fapte, idei, teritorii ale realității din interbelicul bucovinean”, a apărut la Editura Paideia din București, în Colecția Studii și eseuri – antropologie.
O carte recuperatorie
Este vorba, așa cum ne spune autorul, despre o scriere „recuperatorie, de reconstrucție a traseului pe care l-a străbătut din punct de vedere ontic, cu tot ce înseamnă acest aspect, inclusiv cu întruchipările rațiunii, una dintre personalitățile care și-a lăsat în mod ineluctabil amprenta asupra câmpului intelectual manifestat cel puțin în interbelicul bucovinean, dar care s-a înrâurit întregului, racordându-se la teritoriile realității consumate în acea perioadă a societății românești, în integralitatea sa”.
„Odată cu prezentarea fenomenului Traian Brăileanu – spune Alexandru Ovidiu Vintilă – am încercat să recompunem harta dezbaterii de idei înregistrate, dar și toposul devenirii istorice, și asta abandonând orice filosofie a respingerii, referențial cu care s-a operat de-a lungul timpului, mai ales în vremea din urmă, cea în care a domnit ciuma roșie, bolșevismul instaurat în România de tancurile sovietice după 23 august 1944”.
Pe Traian Brăileanu „nu-l putem ignora nepedepsiți”
Pe Traian Brăileanu, fie că-l criticăm, fie că-l prezentăm în dialectica vieții sale, fie că-i construim un encomion, „nu-l putem ignora nepedepsiți”, ca să reluăm formularea lui Constantin Noica în care se referea la Hegel.
„Pe lângă faptul că Traian Brăileanu a fost o figură extrem de controversată – subliniază Alexandru Ovidiu Vintilă – derapajul său spre extrema dreaptă fiindu-i fatal în ceea ce privește catalogarea sa, omul de știință bucovinean, că ne place sau nu, rămâne un nume important, unul dintre cei mai însemnați sociologi români, redutabil teoretician al elitelor, sociolog al națiunii, cu o viziune sistemică asupra societății umane, cel care a valorificat în premieră filosofia lui Vasile Conta, dar și autorul primului studiu românesc de știința politicii, unul dintre primii traducători de la noi ai operelor lui Kant, tălmăcitor de seamă al lui Aristotel, autentic gânditor creștin, în ultima etapă a vieții sale, cea de maturitate deplină, un mărturisitor al mesajului hristologic”.
Sub incidența „gândirii arestate”
Pentru o mai limpede vedere de ansamblu și, în consecință, pentru o reflectare corectă a problematicii cărții de față s-a preferat metoda citării, chiar atunci când citatele au căpătat o întindere apreciabilă.
Din punct de vedere metodologic, pe lângă instrumentarul istoriografic, autorul a abordat coordonata interdisciplinară, observând că pentru a înțelege o personalitate cu preocupări atât de diverse și pentru a scoate în evidență relieful concepțiilor sale nu se poate cantona la o singură disciplină.
„În cartea de față – accentuează Alexandru Ovidiu Vintilă, licențiat în istorie și filosofie, diplomat în inginerie și management agroturistic, în prezent doctorand în științe socio-umane în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava – dorim să prezentăm argumentele necesare pentru care considerăm că Traian Brăileanu trebuie să fie pus în discuție, integrat, prin urmare, și asimilat de memoria noastră colectivă drept inconturnabil atunci când vorbim despre istoria gândirii autohtone. Să-l scoatem astfel de sub incidența „gândirii arestate”, o sintagmă care nu a rămas uitată undeva la nivelul teoretizărilor, ci chiar a fost pusă în practică de cumplitul aparat de opresiune dezvoltat de comunism. Asta este, în esență, și miza cărții noastre”.
Alexandru Ovidiu Vintilă: „Traian Brăileanu. Întruchipările rațiunii. Fapte, idei, teritorii ale realității din interbelicul bucovinean”
