Scriitorul fălticenean Alexa Pașcu și-a lansat, cu câteva zile în urmă, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava, volumele „Vibrație pentru cuvânt” și „Prin labirintul vieții”.
Un autor „reactiv, stenic, implicat emoțional în tot ce se întâmplă în jurul său”
Subliniind faptul că evenimentul se circumscrie acțiunilor organizate cu prilejul aniversării Zilei Mondiale a Cărții și a Zilei Bibliotecarului, directorul bibliotecii publice sucevene, Gheorghe Gabriel Cărăbuș, a remarcat activitatea scriitorului fălticenean care, în ultimii ani, a scos de sub tipar mai multe volume.
Apreciat de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă ca un autor „reactiv, stenic, implicat emoțional în tot ce se întâmplă în jurul său”, un poet care „cultivă o poezie direct proporțională cu firea sa”, Alexa Pașcu își manifestă pasiunea pentru scris inspirându-se din „toposul în care trăiește”.
Prezentându-și datele biografice, Alexa Pașcu a accentuat vibrant faptul că satul natal, Movileni, nu este altul decât cel pe care Mihail Sadoveanu l-a imortalizat sub numele de Cucuieți în cartea „Cocostârcul albastru”, sat în care a fost încartiruit cu compania, ca tânăr locotenent, în iarna anului 1916.
„Autorul consemnează cotidianul”, dovedindu-și „vocația pentru frondă și pentru pamflet”
Referindu-se la volumul de versuri „Vibrație pentru cuvânt”, criticul literar Rodica Mureșan a sublinat faptul că „este evidentă influența emblemelor poetice tradiționale”, semnalând câteva „seturi de poezii care evocă satul și strămoșii”, dar și o serie de poeme în care „autorul consemnează cotidianul”, dovedindu-și „vocația pentru frondă și pentru pamflet” în aceste „crude radiografii ale realității imediate”.
„Una peste alta – așa cum arată Alexandru Ovidiu Vintilă în textul introductiv al volumului – fără a avea pretenții de scriitor de carieră, Alexa Pașcu, un senzorial incorigibil, arată, prin acest nou volum de versuri, că poate să construiască o lume a lui, un spațiu care să-i permită eliberarea de orice angoasă”.
Alexa Pașcu „pășește cu dreptul în ogorul prozei contemporane”
Remarcând că prin volumul de proză „Prin labirintul vieții” Alexa Pașcu face dovada că „are ceva din pecetea stilistică a fălticenenilor”, criticul literar Nicolae Cârlan a reliefat faptul că autorul, care s-a format sub îndrumarea profesorului Vasile G. Popa, „știe să folosească elementele de tensiune prozastică”.
Accentuând faptul că anul 2013 relevă, prin apariția acestui volum, și „dimensiunea de prozator” a autorului fălticenean, poetul Ion Cozmei a spus că Alexa Pașcu „pășește cu dreptul în ogorul prozei contemporane”. Prozele sale scurte, „relatări minuțioase dintr-o realitate apusă”, îl recomandă ca „un autor incontestabil de literatură adevărată”.
„Când, omule?”
Alexa Pașcu și-a definit profilul („vreau să mă cunoașteți cine sunt și de ce scriu”) și și-a motivat cele două cărți „în care se află sentimentul dăruirii”. Spunând că, după pensionare, s-a dedicat total domeniului literar, Alexa Pașcu, care a mărturisit că până la apariția primei sale cărți a fost „ca o pasăre cu aripa frântă”, le-a făcut la final o surpriză participanților evidențiindu-și, așa cum a remarcat scriitorul Emil Ianuș, și „calitatea de umorist” prin citirea câtorva epigrame dedicate unor persoane prezente la manifestare.
Alexa Pașcu rămâne însă poetul unor întrebări mistuitoare ca în poezia „Când, omule?”, pe care o redăm integral: „Suflet curat / Trup înflorind, / În viață rodind; / Săgeată de gând / Prin inimă trecând, / Spre stele urcând, / Iubire cătând. // Când vei prețui / Și vei îmbogăți / Toate acestea, omule? / Când?”.
